Lupul

(Canis lupus L.,1758)

1. Taxonomia lupului

2. Arealul istoric şi arealul actual

Lupii ocupau în trecut întreaga emisferă nordică. Ei foloseau habitate diverse şi erau adaptaţi la condiţii diferite de climă şi relief. Tundra artică, pădurile tropicale sau cele temperate, stepele Asiei sau semideşerturile peninsulei Arabe reprezentau tot atâtea habitate locuite de lup. Cu excepţia omului nici un alt mamifet nu avea o distribuţie mai mare.

Atât timp cât omul a avut o densitate redusă şi s-a ocupat în special cu vânătoarea , pescuitul sau cultivarea plantelorşi culegerea hranei, conflictele cu lupii nu au existat. Multe culturi din acea vreme aveau un respect deosebit şi chiar creaseră un cult al lupului.

Odată cu domesticirea animalelor şi creşterea densităţii populaţiei umane, lupul a devenit un competitor. Vacile, oile sau caprele domestice erau mult mai vulnerabile la prădare, comparativ cu rudele lor sălbatice iar concentrarea animalelor domestice atrage atacurile lupilor. Pentru a putea supravieţui , lupii vor ataca întotdeauna animalele ce pot fi prinse mai uşor.

Astfel , conflictele au apărut peste tot acolo unde crescătorii de animale şi lupii împărţeau acelaşi teritoriu.

În special în timpul evului mediu, când lupii erau încă în număr mare iar animalele domestice deveniseră o parte esenţială a economiei familiale, pagubele în rândul animalelor domestice erau deosebit de importante în viaţa ţăranilor. Indirect lupii puteau pune în pericol viaţa familiei şi aceasta s-a reflectat asupra modului în care au fost priviţi şi trataţi lupii. Chiar şi biserica în unele zone imaginea negativă a lupului şi a folosit-o ca simbol al răului.

Rezultatul a fost începerea unui război total împotriva lupilor, otrăvuri, capcane, momeli în cârlige pentru prinderea lupilor ce săreau să ia carnea, momeli ce penetrau stomacul, omorârea puilor etc. Toate măsurile erau admise pentru distrugerea lupilor.

După o perioadă lupul a dispărut din mai multe părţi ale fostului areal. La sfârşitul secolului al XVIII-lea lupii au dispărut din Marea Britanie. O sută de ani mai târziu ultimii lupi au fost distruşi din Germania, Olanda, Belgia sau Danemarca iar la începutul secolului al XX-lea lupii au dispărut din Franţa, Elveţia şi din 48 de state ale Statelor Unite. Această tendinţă negativă a continuat până în anii 70 când lupii au fost distruşi în Scandinavia , Cehia, Ungaria sau Slovenia. În ultimii ani, o înţelegere mai bună a conservării naturii şi a rolului lupului în ecosistem a dus la o refacere lentă a unor populaţii. Astăzi, populaţii mici dar în creştere se întâlnesc din nou în Suedia, Norvegia, Italia, Franţa, Croaţia, Slovenia, sau la graniţa Germano-Poloneză.

2.1. Lupii în România

După cel de-al doilea război mondial lupii erau prezenţi în toate pădurile României într-un număr estimat la peste 4 000 de exemplare. Datorită lipsei prăzii naturale, lupii provocau pagube importante în rândul animalelor domestice. În anii 50 s-a declanşat o campanie puternică pentru reducerea numărului de lupi.