Managementul Deșeurilor Menajere

V. INTRODUCERE

I.1. Noţiunea de deşeu şi clasificarea deşeurilor

Creşterea numărului populaţiei în ultimele decenii a dus la sporirea consumului ceea ce a favorizat creşterea volumului deşeurilor menajere. Azi in ţările dezvoltate se acumulează in

jurul a 800 - 1 000 kg de deşeuri pe cap de locuitor annual. Volumul mare de deşeuri duce la modificarea echilibrului ecologic al naturii, deaceea oamenii sunt chemaţi să contribuie la micşorarea impactului negativ al deşeurilor.

Noţiunea clasică de deşeu este redată în legislaţia de mediu a UE care defineşte deşeurile drept “orice substanţă sau obiect pe care operatorul le elimină sau intenţioanează să le elimine”, iar conform legislaţiei naţionale, deşeurile sunt “substanţele, materiale, obiecte, resturi de materii prime provenite din activităţi economice, menajere şi de consum, care şi-au pierdut , integral sau parţial, valoarea iniţială de întrebuinţare, dintre care unele sunt reutilizabile după prelucrare” (art.1 al Legii nr. 1347-XIII din 09.10.97)[ 3]. Referitor la deşeul menajer se poate concretiza că devine deşeu orice obiect, element, componentă care a fost introdusă în pubelă de către consumator

şi care, prin amestec, devine „murdar”, greu de separat ulterior şi de introdus in procesul de reutilizare [5].

Volumul deşeurilor este enorm astfel pentru a înterprinde un plan de gestiuni a acestei cantităţi este nevoie mai întăi de o clasificare a deşeurilor.

Deşeurile se împart după cîteva criterii: sursa de generare, compoziţie, caracteristica principală de tratare, posibilitatea de refolosire, gradul de agresivitate asupra mediului [3].

După sursa de generare deşeurile se impart în:

A. Deşeuri municipale şi asimilabile, care sunt deşeuri generate în mediul urban şi rural. Ele sunt grupate în:

• A1 - Deşeuri menajere, provenite din activitatea casnică, magazine, hoteluri, restaurante, instituţii publice.

• A2 - Deşeuri stradale, specifice fluxurilor stradale (hîrtii, mase plastice, frunze, praf).

• A3 - Deşeuri din construcţii si demolări, provenite din activitatea de construcţii şi modernizarea şi întreţinerea străzilor.

• A4 - Nămol oraşenesc, rezultat din staţiile de tratare a apelor uzate şi menajere.

B. Deşeuri sanitare, provenite din spitale, dispensare şi cabinete medicale.

C. Deşeuri de producţie, rezultate din procesele tehnologice industriale sau agricole.

După compoziţie deşeurile se impart în:

A. Deşeuri cu compoziţie anorganică: metale şi nemetale, sticlă, ceramică, cenuşă ş.a.

B. Deşeuri cu compoziţie organică: resturi vegetale, resturi animaliere, hîrtie, lemn, plută ş.a.

După caracteristicile principale de tratare:

A. Deşeuri combustibile: resturi de hîrtie, lemn, plută, cartoane, textile ş.a.

B. Deşeuri fermentabile: resturi alimentare, legume, fructe, frunze ş.a.

C. Deşeuri inerte: resturi metalice, sticlă, ceramică, cenuşă, zgură ş.a.

După posibilităţile de refolosire:

A. Deşeuri refolosibile ca atare: sticlă, metale feroase şi neferoase, textile, lemn, cauciuc etc.

B. Deşeuri refolosibile ca materie primă secundară: resturi de hîrtie, carton, sticlă, mase plastice, plută, cauciuc, pielărie etc.

După gradul de agresivitate faţă de mediu:

A. Deşeuri periculoase: cele explosive, oxidante, inflamabile, iritante, nocive, toxice, corosive etc.

B. Deşeuri inerte: cele care nu suferă nici o transformare fizică, chimică sau biologică, cu potenţial redus de poluare.

I.2. Deşeurile menajere în Republica Moldova

Deşeurile menajere reprezintă o problemă prioritară pentru Republica Moldova în vederea micşorării acţiunii negative a omului asupra naturii. În oraşele cele mai mari din republică Chişinău şi Bălţi se acumulează în jurul a 400-420 kg pe cap de locuitor anual sau 1,10 – 1,15 kg/zi [3].

Conform datelor Agenţiei Europene de protecţie a mediului, deşeurile menajere constituie circa 14% din cantitatea totala de deşeuri în Europa de Vest, şi 5% in ţările Europei Centrale şi de Est. Metoda principală de neutralizare a deşeurilor menajere în Republica Moldova o reprezintă înhumarea. Volumul deşeurilor de producţie şi a celor menajere acumulate în ţară constituie circa 6 mln. tone, inclusiv 12 mii tone de deşeuri toxice. Salubrizarea localităţilor a fost şi continuă să rămină o problemă dificilă. Fiecare localitate din ţară dispune actualmente de 1-2 gunoişti, dar acestea nu sunt amenajate conform standardelor de salubrizare[5]. Suprafaţa rampelor de depozitare a deşeurilor în localităţile rurale şi urbane, conform datelor Inspectoratului Ecologic de Stat, constituie 1304 ha, iar, conform Anuarului statistic al Moldovei, doar 142, 6 ha sunt autorizate pentru depozitarea deşeurilor menajere solide în localităţile urbane. Ţinind cont de raportul populaţiei urbane (55,4%) faţă de cea rurală (45.6%), constatăm că in localităţile rurale se manifestă o gestionare neadecvată a deşeurilor menajere[5]. Acutizarea problemei deşeurilor este generată de modul defectuos în care acestea sunt gestionate în prezent. Rampele de deşeuri nu sunt construite şi amenajate în mod corespunzator, nu dispun de sisteme de izolare şi de protecţie, iar lucrările de înhumare nu se execută la timp şi conform tehnologiei existente în lume. O parte din deşeuri se depozitează în afara perimetrelor admise. Un exemplu foarte adecvat ne poate servi Gunoiştea de la Ţînţăreni care reprezintă o groapă enormă unde se depozitează toate deşeurile colectate din Chişinău Zilnic aici se aduc zeci de tone de gunoi, iar localnicii din satul învecinat se tem de o catastrofă ecologică şi cer închiderea gunoiştei. Neliniştea lor a devenit şi mai mare după ce acum doi ani a fost deteriorat digul protector al gunoiştii, satul riscând atunci să fie inundat de deşeuri. Peste cîţiva ani această gunoişte poate servi un focar de infecţii şi bolii, bătaie de cap localnicilor le dă şi fumul care apare în urma aprinderii deşeurilor menajere el conţinînd substanţe foarte toxice cum ar fi dioxanul şi furanul. O astfel de situaţie poate fi întîlnită la majoritatea gunoiştelor din republică, cele din mediu rural sunt amplasate în locuri ne autorizate şi astfel duc la poluarea apelor de suprafaţă şi freatice, şi a cîmpurilor arabile. În diagramele de mai jos este prezentată dinamica suprafeţelor rampelor de depozitare şi a volumului de deşeuri menajere în anii 2001- 2005.