Mediu

Cuvântul “mediu” exprimă şi acoperă o noţiune globală, utilizată în toate domeniile de activitate, inclusiv în ramurile ştiinţei care se ocupă, direct sau indirect, de protecţia factorilor de mediu naturali şi artificiali.

Prin mediu înţelegem – ansamblul condiţiilor şi elementelor naturale ale Terrei: apa, aerul, solul şi subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului.

Astfel definit, conceptul evidenţiază o dinamică aparte, exprimând tendinţa generală de includere în compunerea sa atât a elementelor naturale, cât şi a celor create de om. Având în vedere poziţia centrală pe care o ocupă omul în mediu, şi luând în considerare interesele sale fireşti de a trăi într-un ambient sănătos, despre noţiunea de mediu nu se poate vorbi decât cu referire la om care, ca vieţuitoare, face parte din mediul natural.

Protecţia mediului trebuie abordată în strânsă legătură cu ecologia, care are ca obiect de studiu relaţiile de interacţiune dintre materia vie şi mediu, dintre sistemele alcătuite de plante şi animale. Mai concret, ecologia pune în evidenţă mecanismele intime ale vieţii pe Terra, ale proceselor naturale de transformare-conservare de substanţă, energie şi informaţie în care se angajează materia vie organizată sub formă de sisteme.

În cadrul relaţiei om-mediu natural se poate sesiza un dificil – dar nu insurmontabil – moment de criză. De altfel în decursul istoriei societăţii posibilităţile oferite de mediu în unele momente au fost suprasolicitate. Fenomenul a generat reacţii specifice: crize alimentare, migraţii în ţinuturi intacte, dar noutatea constă în faptul că acum Pământul întreg este apreciat a funcţiona ca o unitate economică şi este în întregime suprasolicitat, iar omul a devenit conştient de acest fapt.

Problemele de mediu sunt legate în perioada contemporană de creşterea demografică, urbanizare, nivelul şi structura consumului, evoluţia tehnică. Problemele cele mai grave au apărut în ultimele decenii, ele rezidând, în mare parte, din necesitatea evacuării deşeurilor provenite dintr-o producţie şi un consum mai mare.

Utilizarea energiei de exemplu, determină deteriorări extrem de grave şi de variate ale mediului în toate stadiile de la producere şi până la evacuarea surplusului de căldură. Acţiunile umane au asupra mediului şi efecte globale care s-ar putea concretiza în modificări climatice generale. Se constată astfel unele schimbări: expansiunea zonelor aride şi semiaride, o modificare a climei determinată de degajarea unor cantităţi mari de CO2 în atmosferă prin arderea combustibililor clasici, perturbări în succesiunea şi durata anotimpurilor, modificări ale regimului precipitaţiilor etc.

Se aşteaptă astfel ca mediul să se elibereze de sub efectele consumului abuziv de energie prin valorificarea unor noi surse şi forme ale acesteia, recurgerea la convertizori nepoluanţi, neutralizarea noxelor.

Fiecare etapă istorică îşi pune amprenta asupra naturii ca urmare a modului diferit în care se desfăşoară relaţiile omului cu această natură. Caracteristicile epocii noastre sunt date de dezvoltarea tehnică, economică şi politică.Omenirea a ajuns într-un stadiu al civilizaţiei care îi permite să domine natura în manifestările ei obişnuite.

Mediul este un factor economic de cea mai mare importanţă, considerat, în mod tradiţional, de analiza economică, drept factor de producţie, alături de capital şi muncă.Omul a înţeles că progresul societăţii umane s-a transformat – treptat – într-un instrument de distrugere, cu efecte inverse asupra sa şi asupra naturii.Odată cu apariţia primelor civilizaţii urbane s-a făcut simţită şi intervenţia brutală a omului în mediu prin exploatarea neraţională a terenurilor şi a alterării mediului prin poluanţi – de origine menajeră, agricolă şi industrială – rezultaţi în urma desfăşurării unor activităţi umane.Efectul de seră, distrugerea stratului de ozon protector şi poluarea mediului în general au devenit probleme prioritare ale ecologiştilor.

Pentru conceptul de dezvoltare durabilă este fundamentală necesitatea integrării obiectivelor economice cu cele ecologice şi de protecţia mediului.

Consecinţele poluării atmosferei sunt uneori vizibile şi imediate, alteori ele se produc cu întârziere, cum este cazul distrugerii treptate, în anumite zone, a stratului de ozon. Pe măsura pătrunderii în atmosferă a unei cantităţi tot mai mari de raze ultraviolete, ca urmare a distrugerii păturii de ozon, creşte numărul cazurilor de cancer al pielii şi incidenţa cazurilor de cataractă. Aceeaşi cauză poate avea ca efect scăderea cantitativă şi calitativă a producţiilor agricole.

În cadrul şi în urma acestui proces consecinţele nefaste apar nu numai în privinţa omului, animalelor şi plantelor, ci şi asupra clădirilor, a construcţiilor în general, materialul tehnic creat de om fiind supus şi el acestui fenomen care îi accentuează uzura. Este vorba, în această privinţă, mai ales de materialul electric şi electronic, din ce în ce mai miniaturizat, mai compact, cu funcţiuni din ce în ce mai complexe şi, deci, extrem de sensibil la poluarea aerului.