Mediul Marin și Costier

MEDIUL MARIN ŞI COSTIER

1. INTRODUCERE

Pe fondul restructurării activităţilor economice, creşterea exigenţelor în implementarea politicilor de mediu, instituirea de arii marine protejate (peste 71% din lungimea litoralului) precum şi noile reglementări privind exploatarea resurselor marine, au determinat în ultimii ani un proces de refacere a ecosistemului marin. Aceast proces are loc la nivelul unor parametri de calitate a apelor, şi la nivelul structural şi funcţional al unor etaje sistemice ale biotei.

Ecosistemul marin se află într-un moment ecologic care poate fi asimilat cu o stare de convalescenţă, stare caracterizată de echilibru fragil, datorită căruia devine vulnerabil la persistenţa impactului antropic, la accidentele ecologice, şi la efectele schimbărilor climatice globale.

Procesul natural de redresare a stării de sănătate a mării depinde de continuitatea şi fermitatea implementării măsurilor pentru conservarea, protecţia şi dezvoltarea durabilă a mediului marin, pe plan naţional şi internaţional.

2. STAREA ECOSISTEMULUI ŞI RESURSELOR VII. SITUAŢIA SPECIILOR PERICLITATE

2.1. Starea litoralului şi a zonei costiere

2.1.1. Procese costiere

Evaluarea magnitudinii proceselor costiere (eroziune/echilibru dinamic/acreţiune) s-a stabilit prin gruparea statistică a acestora în clase de intensitate, cu interval de 5 m pentru zona nordică (Sulina-Corbu) şi de 2,5 m pentru zona de tranziţie Năvodari-Mamaia şi zona sudică Eforie-Vama Veche.

Rezultatele monitorizării litoralului românesc în perioada 2001 - 2006 (pe 89 km) şi în perioada 2006- 2007 (80 km) este prezentată în tabelul nr. 2.1.

Tabelul nr.2.1. Ponderea proceselor costiere şi raportul eroziune/acreţiune în perioada 2001 – 2007

Proces costier Ponderea (%)

Perioada

2001 - 2006 2006 - 2007

Eroziune 26,72 12,85

Stabilitate 50,87 24,77

Acreţiune 22,41 62,39

Eroziune/Acreţiune 1,19 0,20

Sursa: I.N.C.D – GRIGORE ANTIPA

Scăderea accentuată raportului eroziune/acreţiune,care este un indicator de stare a zonei costiere, reprezentată în figura nr. 2.1., este consecinţa reducerii la jumătate a proceselor de eroziune şi creşterii accentuate a proceselor de acreţiune în perioada 2006 - 2007.

Figura nr. 2.1. Ponderea proceselor costiere ale ţărmului monitorizat (Sulina - Vama Veche)

Sursa: I.N.C.D – GRIGORE ANTIPA

Măsurile luate pentru conservarea stării morfologice a litoralului românesc al Mării Negre au fost: implementarea masterplanului de protecţie costieră “The Study on Protection and Rehabilitation of the Southern Romanian Black Sea Shore in Romania”; implementarea masterplanului pentru zonele costiere cu regim sever de protecţie (în curs de adoptare); extinderea studiilor în vederea întocmirii unui masterplan de protecţie costieră din zona nordică a R.B.D.D. (sectorul Sulina – Corbu); executarea lucrărilor de amenajare care au dus la îmbunătăţirea fluxului de sedimente transportate de Dunăre, pe braţele Sulina şi Chilia.

2.1.2. Nivelul mării

Nivelul mării ca indicator de stare a zonei costiere a prezentat în 2007 trei perioade distincte de abatere de la media multianuală (figura nr. 2.2.). Media anuală a fost cu 1,6 cm mai mare decât media multianuală din perioada 1933 – 2006, indicând un an normal din punctul de vedere al evoluţiei acestui parametru.

Figura nr. 2.2. Evoluţia nivelului mării în perioada 1993 – 2006 şi în anul 2007

Sursa: I.N.C.D – GRIGORE ANTIPA

Pe fondul unui regim eolian deosebit, s-au înregistrat oscilaţii diurne largi ale nivelului în perioada de primăvară, când în câteva zile, nivelul a crescut de la 12,7 cm la 53,7 cm. Opus acestei situaţii a fost apariţia nivelurilor medii zilnice negative în februarie, septembrie şi noiembrie.

Aceste abateri ale nivelului au determinat o migrare spre larg dar şi spre interior a liniei ţărmului, proporţională cu amplitudinea oscilaţiilor, acest lucru afectatând şi populaţia bentală din această zonă.