Metode și Tehnici de Depoluare a Apelor

Metode si tehnici de depoluare a apelor

Poluarea reprezinta contaminarea mediului inconjurator cu materiale care interfereaza cu sanatatea umana, calitatea vietii sau functia naturala a ecosistemelor ( organismele vii si mediul in care traiesc ). Chiar daca uneori poluarea mediului inconjurator este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi eruptiile vulcanice, cea mai mare parte a substantelor poluante provine din activitatile umane.

Sunt doua categorii de materiale poluante ( poluanti ) :

• poluantii biodegradabili, sunt substante cum ar fi apa menajera, care se descompune rapid in proces natural. Acesti poluanti devin o problema cind se acumuleaza mai rapid decit pot sa se descompuna

• poluantii nondegradabili, sunt materiale care nu se descompun sau se descompun foarte lent in mediul natural. Odata de apare contaminarea, este dificil sau chiar imposibil sa se indeparteze acesti poluanti din mediu.

Compusii nondegradabili cum ar fi Diclor-Difenil-Tricloretan ( DDT ) , dioxine, difenili policrorurati ( PCB ) si materiale radioactive pot ajunge la nivele periculoase de acumulare si pot sa urce in lantul trofic prin intermediul animalelor. De exemplu, moleculele compusilor toxici pot sa se depuna pe suprafata plantelor acvatice fara sa distruga acele plante. Un peste mic care se hraneste cu aceste plante acumuleaza o cantitate mare din aceste toxine. Un peste mai mare sau alte animale carnicore care se hranesc cu pesti mici pot sa acumuleze o cantitate mai mare de roxine. Acest proces se numeste bioacumulare.

Cererea de apa potabila este in crestere continua cit timp populatia globului creste. Din anul 1942 pina in anul 1990 preluarea apei potabile din riuri, lacuri, rezervoare si alte surse a crescut de patru ori. Din totalul apei consumate in Statele Unite ale Americii in 1995, 39 % a fost pentru irigatie, 39 % a fost pentru generarea de curent electric, 12 % a fost folosita pentru alte utilitati ; industria si mineritul au folosit 7 % si restul a fost folosita pentru animalele domestice si in scopuri comerciale.

Apa menajera, apa industriala si produsele chimice folosite in agricultura, cum ar fi ingrasamintele si pesticidele sunt principala cauza a poluarii apelor. In Statele Unite ale Americii, 37 % din lacuri si estuare si 36 % din riuri sunt prea poluate pentru practicarea pescuitului sau inotului in cea mai mare parte a anului. In tarile in curs de dezvoltare, mai mult de 95 % din apa menajera este aruncata in riuri si golfuri, creind un risc major pentru sanatatea umana.

Ingrasamintele chimice cum ar fi fosfatii si nitratii folositi in agricultura in agricultura sunt varsate in lacuri si riuri. Acestea se combina cu fosfatii si nitratii din apa menajera si maresc viteza de dezvoltare a algelor. Apa poate sa ajunga “ sufocanta “ din cauza algelor care sunt in descompunere si care epuizeaza oxigenul din ea. Acest proces, numit eutrofizare, poate cauza moartea pestilor si a altor forme de viata acvatice. La sfirsitul anilor '90 in apele dintre Golful Delaware si Golful Mexic au murit mii de pesti din cauza dezvoltarii unei forme toxice de alge numita Pfisteria piscicida. Se crede ca motivul pentru dezvoltarea acestei specii toxice de alge a fost saturarea cu apa a terenului agricol, excesul de apa ajungind in riuri si apoi in mare, fosfatii si nitratii ajutind dezvoltarea algelor. Inundatiile duc pesticidele toxice si deseurile urbane si industriale in lacuri si riuri.

Eroziunea contribuie si ea la poluarea apelor. Pamintul si namolul duse de apa de pe dealurile defrisate, paminturile arate sau de pe terenurile de constructie pot sa blocheze cursul si sa omoare vegetatia acvatica. Chiar si cantitati mici de namol pot sa elimine unele specii de pesti. De exemplu, cind defrisarile indeparteaza invelisul de plante al versantilor dealurilor, ploaia poate sa duca pamint si namol in riuri, acoperind pietrisul din albia unui riu unde pastravii sau somonii isi depun icrele.