Monitoringul Mediului

Apa potabilă este apa care consumată curent nu produce nici o tulburare patologică şi este plăcută la gust. Aceste condiţii sunt prevăzute în standardele de calitate a apei (STAS-uri) destinate diferitelor categorii de ape. Normele de potabilitate au fost stabilite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, valabile pentru toate ţările cu limite de variabilitate destul de largi. În cadrul acestor limite fiecare ţară îşi poate elabora norme proprii, naţionale. Uneori standardele de apă sunt valabile pentru un grup de ţări (spre exemplu, Uniunea Europeană).

Supravegherea suplimentară a aprovizionării cu apă potabilă are drept scop asigurarea calităţii apei de consum, depistarea la timp şi înlăturarea sau limitarea tuturor factorilor de risc care ar putea afecta sănătatea consumatorilor. Aceasta se realizează de către Laboratorul Central al Inspectoratului Ecologic de Stat, organele sanitaro antiepidemice şi laboratoarele de chimie şi bacteriologie sanitară, laboratoarele proprii ale întreprinderilor care exploatează staţiile de tratare a apei, precum şi alte laboratoare acreditate din teritoriu.

Controlul calităţii apei la plecare din staţia de tratare (sau ape de profunzime) se efectuează permanent (zilnic) de către laboratorul întreprinderii.

Temperatura, umiditatea, mişcarea aerului, presiunea atmosferică, radiaţiile, zgomotul, vibraţiile, etc., sunt factorii fizici care au o influenţă energetică (calorică, electromagnetică, acustică, gravitaţională ş.a.) asupra organismului.

Factorii chimici sunt elementele chimice şi compuşii aerului, apei, solului, alimentelor existente în natură sau a substanţelor sintetizate de către om. Multe elemente chimice şi compuşii lor sunt necesare pentru activitatea normală a organismului. Dar, în unele cazuri, tot ele pot fi cauza bolilor: de exemplu, carenţa de iod în produsele alimentare poate cauza dereglarea funcţiei glandei teroide şi apariţia guşei endemice; insuficienţa de oxigen în aer provoacă hipozeia; prezenţa substanţelor toxice în concentraţiile sporite în aerul încăperilor de producţie ca oxidul de carbon, clorul etc. poate cauza intoxicaţii.

Factorii biologici, cum sunt microorganismele patogene, viruşii, helmenţii etc., pătrunzând în organism prin căile respiratorii, aparatul digestiv, prin piele, pot cauza boli contaginoase bacteriene, micoze, helmintoze, viroze. Unii agenţi infectând produsele alimentare, pot provoca intoxicaţii alimentare şi alte boli.

Omul, aflându-se în mediul social, este supus acţiunii factorilor sociali (psihogeni sau informativi, adică excitanţilor sistemului al doilea de semnalizare).

Prin poluarea mediului se înţelege modificarea compoziţiei normale a mediului şi/ sau prezenţa unor componenţi străini care prin acţiunea lor, prin concentraţia în care se găsesc şi prin timpul cât acţionării asupra omului, produc alterarea stării de sănătate sau

crează disconfort. Poluarea mediului poate avea loc şi în afara intervenţiei omului, cum este pătrunderea pulberii de sol în atmosferă sau distrugerea în masă a unor organisme acvatice ( alge ) după o perioadă de dezvoltare ( înflorire ). Acest tip de poluare, denumit şi eutrofizare, formează însă o excepţie. Cel mai frecvent, polurea mediului este consecinţa activităţilor fiziologice sau social – economice ale omului. Acest tip de poluare însoţeşte omul oriunde s-ar afla şi indiferent pe ce treaptă de dezvoltare s-ar afla. În general însă poluarea biologică este caracteristică zonelor subdezvoltate sau în curs de dezvoltare.

Calitatea apei si managementul deseurilor sunt două domenii importante si interconectate. Problema nitraţilor a fost deja abordată si este vital ca apa necesară consumului populaţiei să fie suficientă, de calitate adecvată si produsă fără a modifica echilibrul natural al mediului.

Există o necesitate clară de a proteja apele potabile si chiar marine împotriva poluării si de a controla deversarea substanţelor periculoase cum sunt: cadmiul, detergenţii, petrolul, etc. Apele reziduale de la canalizări trebuie neapărat epurate. De asemenea, trebuie rezolvate dificultăţile care provin din incinerarea deseurilor periculoase.

Un alt punct fierbinte îl constituie scepticismul publicului larg asupra siguranţei industriei nucleare, datorat în special efectelor biologice ale radiaţiilor. Exemplele de accidente la centralele nucleare Three Miles Island si Cernobîl sunt binecunoscute.

Apă curată disponibilă există destulă, în principiu sub forma apelor de suprafaţă sau a apelor de adâncime, care este continuu reîmprospătată de ciclul hidrologic natural. Funcţia actuală a apei de suprafaţă este de a colecta, depozita si transporta excesul de apă si sedimente către ocean.

Apele subterane formează un rezervor mare de apă curată caracterizat de o comportare dinamică foarte lentă. Calitatea apei de suprafaţă si a apei de adâncime se deteriorează rapid datorită surselor de poluare domestice, agriculturăsi industrie. Principalele substanţe contaminante sunt substanţele organice, fertilizante, pesticidele, metalele grele si substanţele chimice sintetice. Poluarea apelor de suprafaţă este extinsăsi irevocabilă, iar procesul de poluare se produce mult mai lent.

În scopul asigurării alimentării cu apă în condiţii de siguranţă, trebuie îmbunătăţită eficienţa, iar priorităţile revizuite. În acest scop, se impune îmbunătăţirea tehnicilor de amenajare si exploatare a râurilor, îmbunătăţire care să ţină cont atât de regimurile de curgere naturale cât si de interrelaţiile cu ecosistemele acvatice. Tehnicile de irigare trebuie să fie, de asemenea, cât mai eficiente, în scopul recuperării apei si prevenirii salinizării solului.

Un fapt esenţial îl constituie si exploatarea excesivă a apelor subterane care poate conduce la deteriorarea ireversibilă a acviferului si la intruzia apelor marine. Extragerea apei trebuie redusă astfel încât refacerea apelor subterane să fie oricând posibilă. Drenajul apelor subterane deseori determină prejudicii ecosistemelor dependente de apăsi este asociat cu scăderea reâncărcării rezervelor apelor de adâncime.

Schimbările globale antropice vor avea efecte inevitabile asupra multor componente ale ciclului hidrologic, astfel încât trebuie întreprinse acţiuni pentru a asigura o alimentare durabilă cu apă pentru următoarele generaţii