Munții Măcin

In anul 1993 au fost initiate propunerile privind constituirea ariei protejate in Muntii Macinului din Podisul Dobrogean, propuneri care s-au concretizat in anul 2000 prin Legea nr.5 si s-au finalizat in luna mai a anului 2004 prin infiintarea structurii de administratie in cadrul Directiei Silvice Tulcea si atribuirea acestei arii statutul de parc national, avand o suprafata de 11140,2 ha, din care 30 ha teren agricol si 11.110,2 ha fond forestier pe raza Ocoalelor Silvice Cerna si Macin din cadrul Directiei Silvice Tulcea.In prezent Regia Nationala a Padurilor-Romsilva administreaza 10 parcuri nationale(Domogled Valea-Cernei, Retezat, Cheile Nerei-Beusnita, Muntii Rodnei, Cheile Bicazului-Hasmas, Calimani, Cozia, Piatra Craiului, Semenic-Cheile Carasului, Muntii Macinului) si 6 parcuri naturale (Portile de Fier, Apuseni, Bucegi,Gradistea Muncelului-Cioclovina, Balta Mica a Brailei, Vanatori-Neamt). Parcul National Muntii Macinului a fost constituit in scopul conservarii si valorificarii stiintifice si turistice a acestei zone unice in Europa ca urmare a interferentei tipurilor de ecosistemice danubiano-pontice, submediteraneene, pontico-sarmatice si central europene.

Parcul National Muntii Macinului este localizat in Podisul Dobrogean, reprezentand singura zona din Europa in care ecosistemele caracteristice stepei pontico-balcanice, padurilor submediteraneene si balcanice, impreuna cu numeroase specii amenintate cu disparitia, se dezvolta pe cei mai vechi munti din Romania - munti hercinici si unii dintre primii formati pe continent.

Muntii Macinului sunt cei mai vechi din Romania formati in timpul orogenezei hercinice, care a avut loc in urma cu 300-400 milioane de ani. Relieful este foarte accidentat in partea de nord-vest a muntelui. Altitudinea variaza intre 7 m si 467 m. Se remarca Culmea Macinului si Culmea Pricopanului. Parcul National Muntii Macinului are o suprafata de 11.140,2 ha, din care 11.110,2 ha fond forestier (99,7%) si 30 ha pasuni(0,3%). Caracteristica pentru parc este predominarea ecosistemelor forestiere, care asigura stabilitatea ecologica si habitatul optim pentru speciile erbacee deosebite din acest teritoriu. In padurile din nordul Dobrogei se regaseste o biodiversitate bogata si unica in lume, in care se includ ecosisteme complexe forestiere, de stepa si de silvostepa. 

Reteaua hidrografica este foarte saraca, cu raurile Jijila, Luncavita, Plopilar, Cerna si Taita. Datorita climatului arid, caracterizat prin veri foarte calduroase si uscate, toamne lungi si secetoase si ierni geroase si cu putina zapada, debitele de apa sunt reduse si cursurile raurilor au caracter temporar, influentate si de insuficienta alimentare subterana a vailor. Vaile sunt foarte largi, unele avand numai temporar apa.

La aproape 12 km de Luncavita se afla Rezervatia Stiintifica Valea Fagilor, una din cele mai vechi si cunoscute rezervatii din judetul Tulcea, relict tertiar al codrilor seculari ce acopereau odata Dobrogea. Aici se remarca prezenta fagului dobrogean cu dimensiuni si calitati fizice impresionante, in amestec cu carpenul si teiul argintiu.