Poluanți anorganici - Nox

INTRODUCERE

Termenul de mediu (environment, umwheinat,milieu) a fost folosit ‚începând cu secolul al XIX-lea în sens biologic, ca ambianţa naturală a vieţuitoarelor , ulterior în domeniul geografiei este definit ca spaţiu locuit şi influenţat de om.

Legea protecţiei mediului defineşte mediul ca fiind „ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei : aerul, apa, solul şi subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale şi spirituale”.

Poluarea reprezintă introducerea directă sau indirectă a unor substanţe, vibraţii, încălzire sau zgomote în apă, atmosferă sau sol, care pot modifica calităţile mediului şi pot fi dăunătoare sănătăţii umane, sau care produc pierderi materiale.Îşi are originea în cuvîntul „polluere” care în limba latină înseamnă „a profana, a murdări” sau „to pollute” care în limba engleză semnifică „a distruge puritatea, sanctitatea”.Poluarea, deşi este un fenomen general, poate fi grupată în cinci mari categorii:

• poluare biologică, bacteriologică, virusologică şi parazitologică – legată în mod direct de prezenţa omului - este cel mai vechi tip de poluare cunoscut şi caracteristic zonelor subdezvoltate sau în curs de dezvoltare;

• poluare fizică, cu precădere cu substanţe radioactive, dar şi termică, determinată de elemente insolubile plutitoare sau sedimentabile;este cel mai nou tip de poluare, caracteristic zonelor puternic dezvoltate din punct de vedere industrial;

• poluare chimică,cel mai răspândit atât sub aspectul numărului foarte mare de poluanţi cât şi datorită efectelor extrem de nocive pe care le produc;se poate produce accidental dar, de cele mai multe ori este rezultatul evacuării necontrolate a deşeurilor şi reziduurilor chimice gazoase,lichide sau solide;

• poluarea industrială poate fi dată de materii prime, produşi intermediari, produşi finiţi,coproduşi sau subproduşi; prin emisiile în atmosferă, în ape de suprafaţă, prin depozitarea materialelor nocive pe sol, în subsol,etc, sunt afectaţi toţi factorii de mediu.;

• poluarea agrozootehnică datorată: reziduurilor animale, produşilor de eroziune a solurilor, îngrăşămintelor naturale sau sintetice, substanţelor minerale rezultate în urma procesului de irigare, ierbicidelor, pesticidelor,biostimulatorilor, antibioticelor; în general, nivelul poluant al reziduurilor animaliere este superior celui dat de reziduurile umane.

Poluantul este orice substanţă care se găseşte în concentraţie mai mare decat cea naturală (fiind rezultatul activităţii umane) şi are drept urmare modificarea calităţii vieţii şi a mediului.

Sursa de poluare reprezintă locul de origine al poluantului;identificarea acesteia joacă un rol deosebit de important în procesul de depoluare.

OXIZII DE AZOT ( NOx) - POLUANŢI AI MEDIULUI

1.Caracteristici generale ale oxizilor de azot(NOx)

Din punctul de vedere al protecţiei mediului înconjurător doi dintre oxizii azotului,monoxidul şi dioxidul de azot prezintă importanţă deosebită.

Oxizii de azot sunt un grup de gaze foarte reactive, care conţin azot şi oxigen în cantităţi variabile.

Monoxidul de azot NO(g)este un gaz incolor , puţin mirositor , sub forma de radical liber;importanţa lui rezidă în faptul că el este precursorul ozonului (O3) în troposferă, al acidului azotic atmosferic HNO3(g) şi al ionului azotat NO3- adsorbit de particule solide.Monoxidul de azot nu afectează direct ploile acide , dar acidul azotic le influenţează.În timp ce monoxidul de azot nu afectează clima, ozonul şi ionul azotat legat de particule solide au o influenţă certă.Monoxidul de azot reduce stratul de ozon în stratosfera superioară.

Dioxidul de azot NO2(g) este un gaz brun cu miros puternic înţepător şi înecăcios. La -10oC vaporii săi sunt coloraţi în galben, la 150oC devin roşii-bruni iar peste această valoare culoarea lor se diminuează întrucat după depolimerizare are loc descompunerea.

Este intermediarul între emisia de NO(g) şi formarea O3(g), deasemenea precursor al acidului azotic atmosferic,o componentă a ploilor acide.