Poluanți organici persistenți

Poluanţii organici persistenţi (POP) sunt substanţe chimice care persistă în mediul înconjurător , se bioacumulează în organismele vii (prin intermediul hranei, apei şi a aerului inspirat) şi prezintă riscul de a cauza efecte adverse asupra sănătăţii umane şi asupra mediului. Aceste substanţe intră în mediul înconjurător ca rezultat al unei activităţi antropice.

Cele mai importante categorii de poluanţi organici persistenţi sunt :

a) pesticidele : aldrin, clordan, DDT, dieldrin, endrin, heptaclor, mirex, toxafen;

b) substanţele chimice industriale: hexaclorbenzen(HCB) şi bifenilii policloruraţi (BPC);

c) produse secundare : dioxinele şi furanii

CARACTERISTICILE POLUANŢILOR ORGANICI PERSISTENŢI

Persistenţa - reprezintă rezistenţa la degradare prin reacţii chimice, fotochimice şi biochimice în fază apoasă; în atmosferă şi în sol determină durata lungă de viaţă a acestor substanţe şi stabilitatea lor pe distanţe lungi (datorită acestei proprietăţi POP-urile pot exista în regiuni unde nu au fost folosiţi niciodată).Timpii de înjumătăţire ai acestora sunt mai mari de 2 luni în apă, mai mari de 6 luni în sol, mai mari de 2 zile în aer.

Transportul pe distanţe lungi - este evidenţiat de măsurătorile substanţelor chimice în biotopuri depărtate faţă de sursă.POP-urile sunt transportate peste frontierele internaţionale influenţând calitatea aerului în statele vecine.

Bioacumularea - nu sunt solubile în apă, ci in ţesuturile organismelor (în majoritatea cazurilor), ceea ce determină concentrarea lor în ţesuturile adipoase ale organismelor vii, factorul de bioacumulare în speciile acvatice fiind de peste 5000 (POP-urile cu MM> 700 nu sunt bioacumulative).

Toxicitatea - proprietatea substanţei chimice de a cauza prejudicii omului şi mediului.Toxicitatea acută se constituie mai mult ca reper (datorită lipsei de cunoştinţe exacte).Au acţiune nocivă atât asupra omului cât şi asupra animalelor, conducând la dezechilibre ale sistemului imunitar, endocrine, de reproducere.Au efecte cancerigene şi genotoxice.

Volatilitatea – proprietatea compuşilor chimici de a se vaporiza în aer.Substanţele care volatilizează la presiuni mai mici de 1000 Pascali sunt cele mai importante.POP-urile sunt substanţe chimice semivolatile.După eliberarea lor în mediu, străbat mai multe cicluri de evaporare,transport prin aer şi condensare.Aşa numitul efect “în salturi” permite POP-urilor să străbată rapid distanţe mari.

Expunerea – supunerea sub acţiunea POP-urilor, pe diverse căi.

Presiunea de vapori - sunt substanţe semivolatile predispuse să treacă din fază de vapori în fază de condens (aerosoli) şi invers, ceea ce favorizează transportul lor pe distanţe lungi.

Bioaccesibilitatea - având la bază datele din teren sau expertizele în domeniu,a fost propusă drept criteriu pentru identificarea POP-urilor.

SURSE DE EMISIE ALE POLUANŢILOR ORGANICI PERSISTENŢI

Punctiforme – din activităţi industriale şi neindustriale:

Procese de fabricare:

- producerea de chimicale clorurate

- obţinerea clorului cu electrozi de grafit

- fabricarea hârtiei

- producerea fontei (emisii de hidrocarburi aromatice policiclice-PAH)

- producţia de oţeluri în cuptoare electrice

Procese industriale sau folosirea produselor:

- aplicarea pesticidelor/ierbicidelor

- folosirea echipamentelor şi a transformatoarelor electrice

- folosirea şi aplicarea solvenţilor, vopselelor,etc.

Procese termice:

- cuptoare de ciment

- incinerarea deşeurilor umane,industriale

- procese carbo-chimice

- combustia deşeurilor din lemn

- incinerarea tehnologică a deşeurilor periculoase şi a nămolului

- incinerarea deşeurilor spitaliceşti

- combustia gazelor/biogazului rezultat de la rampele de gunoi

- producţia continuă sau discontinuă de asfalt în mixere tip cuptor şi în tambur rotativ (emisii de benzo-α-antren, crisen, benzo-β-fluorantren,benzo- α-piren)

Procese de reciclare a :

- metalelor

- hârtiei

- solvenţilor

- uleiurilor uzate

- materialelor plastice

Eliminarea şi stocarea :

- rampelor de gunoi şi levigatului aferent

- în mări şi oceane

- transformatorilor uzaţi

- lemnului tratat (emisii de creozot)

De suprafaţă - din activităţi agricole cum ar fi arderea miriştilor sau aplicarea produselor fitosanitare.

De linie - din transporturi în afara drumurilor publice (drumuri interne în fabrici,agricultură).

Emisiile în atmosferă ale POP-urilor utilizate în sectorul agricol provin din surse staţionare (aplicarea pesticidelor pe teren şi ardere) sau din surse mobile (tractoare şi alte mijloace de transport).