Poluarea

Poluarea reprezintă răspândirea în aer, apă, pe pământ de substanţe nocive, dăunătoare vieţii.

Aerul constituie componentul mediului înconjurător în care substanţele nocive se propagă cu cea mai mare rapiditate şi pe spaţii extinse.

Principalele surse :

Industria

Transporturile

Erupţile vulcanice

Furtunile de praf

Incendile naturale

Principalele substanţe poluante :

Dioxid de carbon(CO2)

Praful, cenuşa şi fumul

Monoxidul de carbon(CO)

Dioxidul de sulf(SO2)

Azotul

Efectele poluării :

Smogul

Ploaia acidă

Ozonul

Efectul de seră

Industria - sursa de poluare

Industria este, la momentul actual, principalul poluant la scară mondială.

Emisiile sunt substanţe eliberate în atmosferă de către uzine siderurgice, termocentrale, mijloace de transport, arderea deşeurilor în comunităţi sau în gospodării. Procedeele de producţie industrială eliberează emisiile, care se redepun în cazul în care nu există filtre pentru epurarea gazelor reziduale. Substanţele specifice sunt atunci eliberate şi pot provoca local catastrofe.

În momentul procesului de combustie, substanţele gazoase, lichide şi solide sunt eliberate în atmosferă de furnale. În funcţie de înălţimea furnalelor şi de condiţiile at¬mosferice, gazele provenind din focare se răspândesc local sau la distanţe medii, - uneori chiar şi mari - căzând din nou sub formă de particule mai fine decât poluarea atmosferică masurabilă în locurile de emi¬sie.

Degajările industriale ajung în sol. Este cunoscut faptul că în jurul uzinelor metalurgice în perimetrul a 30-40 km în sol este crescută concentraţia de ingrediente ce intră în compoziţia degajaţiilor aeriene a acestor uzine.

Transporturile - sursă de poluare

Transporturile reprezintă, o altă importantă sursă de poluare. Autovehiculele care funcţionează cu motor cu combustie, sunt un important factor poluant . Oraşele mari sau aglomeraţiile urbane dense sunt afectate în mare măsură de transporturile cu eliberare de noxe.

Poluarea aerului relizată de autovehicule prezintă două mari particularităţi: în primul rând eliminarea se face foarte aproape de sol, fapt care duce la realizarea unor concentraţii ridicate la înaltimi foarte mici, chiar pentru gazele cu densitate mică şi mare capacitate de difuziune în atmosferă. În al doilea rând emisiile se fac pe întreaga suprafaţă a localităţii, diferenţele de concentraţii depinzând de intensitatea traficului şi posibilitaţile de ventilaţie a străzii. Ca substanţe care realizează poluarea aerului, formate dintr-un număr foarte mare (sute) de substanţe, pe primul rând se situează gazele de eşapament. Volumul, natura, şi concentraţia poluanţilor emişi depind de tipul de autovehicul, de natura combustibilului şi de condiţiile tehnice de funcţionare. Dintre aceste substanţe poluante sunt demne de amintit particulele în suspensie, dioxidul de sulf, plumbul, hidrocarburile poliaromatice, compuşii organici volatili (benzenul), azbestul, metanul şi altele.

Erupţiile vulcanice –sursă de poluare

Erupţiile vulcanice generează produşi gazoşi, lichizi şi solizi care, schimbă local nu nu¬mai micro şi mezorelieful zonei în care se manifestă, dar exercită influenţe negative şi asupra purităţii atmosferice. Cenuşile vulcanice, împreună cu vaporii de apă, praful vulcanic şi alte numeroase gaze, sunt suflate în atmosferă, unde formează nori groşi, care pot pluti până la mari distanţe de locul de emitere. Timpul de remanenţă în atmosferă a acestor suspensii poate ajunge chiar la 1-2 ani. Unii cercetători apreciază că, cea mai mare parte a suspensiilor din atmosfera terestră provine din activitatea vulcanică - o importantă sursă de poluare în aer. Aceste pulberi se presupune că au şi influenţe asupra bilanţului termic al atmosferei, împiedicând dispersia energiei radiate de Pă¬mânt către univers şi contribuind în acest fel, la accentuarea fenomenului de "efect de seră", produs de creşterea concentraţiei de CO2 din atmosferă.