Poluarea Apei

1. Poluarea apelor – definiţii

Apa înseamnă viaţa iar din această cauză calitatea apei este un indicator esenţial al calităţii vieţii sau mai degrabă al existenţei vieţii. Din această cauză managementul şi protecţia mediului acvatic trebuie să constituie una din preocupările de bază ale umanităţii, pentru protejarea şi salvarea vieţii umane şi a vieţii altor specii, condiţie esenţială a vieţii umane.

Apa este un factor important în echilibrele ecologice, iar poluarea acesteia este o problemă actuală cu consecinţe mai mult sau mai puţin grave asupra populaţiei.

Atât definiţiile poluării, cât şi subiectele încadrate în sintagma "poluarea apelor" au cunoscut o dinamică remarcabilă, în special în ultimii 50-70 de ani.

Referitor la evoluţia definiţiilor, se citează în continuare doar câteva dintre acestea:

- Adăugarea a ceva, orice, în apă – care provoacă modificarea calităţilor ei naturale

astfel încât proprietarii riverani nu mai dispun de apa oferită lor de râu în condiţii naturale (după legea engleză a apelor din 1952).

- Din punct de vedere ştiinţific este poate mai uşor a privi poluarea ca pe o impuritate

reală introdusă în curent, decât ca actul de introducere a ei, şi a defini poluarea ca incluzând orice care cauzează sau induce condiţii criticabile într-un curs de apă oarecare, afectând nefavorabil orice utilizare posibilă a ei (Klein L, 1962).

- Apa se consideră poluată când i s-au alterat compoziţia sau condiţia astfel încât

devine mai puţin potrivită pentru oricare sau toate funcţiunile şi scopurile pentru care ar fi fost adecvată în starea sa naturală (W.H.O., 1972).

- Orice modificare, naturală sau artificială care în mod direct sau indirect, schimbă

calitatea apei şi perturbă sau distruge echilibrul ecosistemelor şi resursele naturale, prin aceea că: i) provoacă pericole pentru sănătatea publică; ii) deranjează obişnuinţele, eficienţa şi bunăstarea omului şi comunităţii sale şi iii) afectează utilizabilitatea ei pentru orice folosinţă benefică actuală sau de perspectivă (Whitehead, P.G., Lack, T., 1982).

- Prin poluare – impurificare, murdărire – a unei ape, se înţelege degradarea

calităţilor fizice, chimice sau biologice ale acesteia, produsă direct sau indirect de activităţile umane sau procesele naturale; acestea fac ca apa să devină improprie pentru folosirea normală în scopurile în care ea era posibilă înainte de intervenţia poluării (Negulescu, M., Antoniu, R., Rusu, G., Cuşa, E., 1982).

Efectele poluării resurselor de apă sunt complexe şi variate, în funcţie de natura şi concentraţia substanţelor impurificatoare. Rezolvarea acestor probleme ridicate de poluarea apei se realizează prin tratare, prin care se asigură condiţiile necesare pentru consum.

2. Tipuri de poluare

Poluarea naturală este de amploare mai redusă decât poluarea artificială.

Poluarea naturală se datorează surselor de poluare naturală, de exemplu în urma interacţiei apei cu atmosfera, când are loc o dizolvare a gazelor existente în aceasta sau se produce la trecerea apei prin roci solubile (când apa se încarcă cu diferite săruri), ca urmare a dezvoltării excesive a vegetaţiei şi vieţuitoarelor acvatice etc. Aceasta se exercită asupra tuturor surselor de apă, respectiv: apele de suprafață și subterane. Apele subterane se pot polua natural, în anumite condiții, prin intermediul apelor pluviale sau de suprafață, sau se pot polua radioactiv, termic, cu hidrocarburi, cu săruri.

Apele pluviale se poluează în trei etape, din care primele două în atmosferă, iar a treia după căderea acestora pe pământ. Prima etapă a poluării meteorice se produce în momentul condensării vaporilor de apă din atmosferă pe „nucleii de condensare”. A doua etapă se înregistrează pe parcursul „spălării atmosferei” de către precipitații, în drumul lor de la locul de formare la suprafața Terrei. În procesul de spălare a atmosferei, apa pluvială înglobează în compoziția ei gaze, pulberi și microorganisme, poluându-se. A treia etapă constă în înglobarea în compoziția sa a poluanților, întâlniți după căderea pe sol, precum: dejecțiile, apele reziduale, resturile vegetale, îngrășămintele chimice, pesticidele, pulberile depuse pe sol.

Poluarea artificială se datorează surselor de ape uzate de orice fel, apelor meteorice, nămolurilor, reziduurilor, navigaţiei etc. Aceasta este influențată de gradul de dezvoltare demografică, urbanistică, industrială și agrozootehnică.