Poluarea Atmosferică

Daca ne punem sa cautam definitii ale poluarii, vom gasi multe, ca de exemplu aceasta: „Poluarea atmosferica implica emanarea de substante daunatoare organismelor vii.” sau „ Întelegem prin poluarea aerului prezenta în atmosfera a unor substante straine de com¬ponenta normala a aerului, care în functie de concentratie si/sau timpul de actiune provoaca tulburari ale sanatatii omului, creeaza disconfort populatiei dintr-un teritoriu, afecteaza flora si fauna sau altereaza mediul de viata al omului”.

Cea mai potrivita si exacta mi se pare cea data de Organizatia Mondiala a Sanatatii (O.M.S). Se vorbeste despre poluare atmosferica atunci când una sau mai multe substante sau amestecuri de substante sunt prezente în atmosfera în cantitati sau pe o perioada care pot fi periculoase pentru oameni, animale, sau plante si contribuie la punerea în pericol sau vatama¬rea activitatii sau bunastarii persoanelor”.

Poluarea, printre alte clasificari, este clasificata în poluare naturala sau artificiala (antropogena).

Procesele de productie industriala si productia de energie a industriei, economiei ener¬getice, a focarelor sunt principalele surse ale poluarii atmosferice antropogene dar la acestea putem adauga orice arderi (combustii) din care rezulta substante poluante.

Sursele naturale principale ale poluarii sunt eruptiile vulcanice, furtunile de praf, in¬cendiile naturale ale padurilor si altele cum ar fi gheizerele sau descompunerea unor substante organice.

2. Principalele surse

Industria este, la momentul actual, principalul poluant la scara mondiala. Procesele de produc¬tie industriala. Emisiile sunt substante eliberate în atmosfera de catre uzine, sau alte centre. Procedeele de productie industriala elibereaza emisiile, care se redepun în cazul în care nu exista filtre pentru epurarea gazelor reziduale. Substantele specifice sunt atunci eliberate si pot provoca local catastrofe.

Industria este, la momentul

actual, principalul

poluant la scara mondiala.

În momentul procesu¬lui de combustie, substantele gazoase, lichide si solide sunt eliberate în atmosfera de fur¬nale. În functie de înaltimea furnalelor si de conditiile at¬mosferice, gazele de esapa¬ment provenind din focare se raspândesc local sau la dis¬tante medii, – uneori chiar si mari – cazând din nou sub forma de particule mai fine decât poluarea atmosferica masurabila în locurile de emi¬sie.

Degajarile industriale în ultima instanta nimeresc în sol, e cunoscut faptul ca în jurul uzinelor metalurgice în perimetrul a 30-40 km în sol e crescuta concentratia de ingrediente ce intra în compozitia degajatilor aeriene a acestor uzine.

Transporturile sunt, dupa cum bine stiti, o alta importanta sursa de poluare. Astfel, în S.U.A. 60% din totalul emisiilor poluante provin de la autovehicule, iar în unele localitati ajung chiar si pâna la 90%. Autovehiculele care functioneaza cu motor cu combustie, sunt un factor poluant care este luat din ce în ce mai mult în seama. Orasele mari sau aglomeratiile urbane dense sunt afectate în mare masura de transporturile cu eliberare de noxe.

Emisiile de poluanti ale autovehiculelor prezinta doua mari particularitati: în primul rând eliminarea se face foarte aproape de sol, fapta care duce la realizarea unor concentratii ridicate la înaltimi foarte mici, chiar pentru gazele cu densitate mica si mare capacitate de di¬fuziune în atmosfera. În al doilea rând emisiile se fac pe întreaga suprafata a localitatii, dife¬rentele de concentratii depinzând de intensitatea traficului si posibilitatile de ventilatie a stra¬zii. Ca substante poluante, formate dintr-un numar foarte mare (sute) de substante, pe primul rând se situeaza gazele de esapament. Volumul, natura, si concentratia poluantilor emisi de¬pind de tipul de autovehicul, de natura combustibilului si de conditiile tehnice de functionare. Dintre aceste substante poluante sunt demne de amintit particulele în suspensie, dioxidul de sulf, plumbul, hidrocarburile poliaromatice, compusii organici volatili (benzenul), azbestul, metanul si altele.

Eruptiile vulcanice genereaza produsi gazosi, lichizi si solizi care, schimba local nu nu¬mai micro si mezorelieful zonei în care se manifesta, dar exercita influente negative si asu¬pra puritatii atmosferice. Cenusile vulcanice, împreuna cu vaporii de apa, praful vulcanic si alte numeroase gaze, sunt suflate în atmosfera, unde formeaza nori grosi, care pot pluti pâna la mari distante de locul de emitere. Timpul de remanenta în atmosfera a acestor suspensii poate ajunge chiar la 1-2 ani. Unii cercetatori apreciaza ca, cea mai mare parte a suspensiilor din atmosfera terestra provine din activitatea vulcanica. Aceste pulberi se presupune ca au si influente asupra bilantului termic al atmosferei, împiedicând dispersia energiei radiate de Pa¬mânt catre univers si contribuind în acest fel, la accentuarea fenomenului de „efect de sera”, produs de cresterea concentratiei de CO2 din atmosfera.

Furtunile de praf sunt si ele un important factor în poluarea aerului. Terenurile afâ¬nate din regiunile de stepa, în perioadele lipsite de precipitatii, pierd partea aeriana a vegeta¬tiei si ramân expuse actiunii de eroziune a vântului. Vânturile continue, de durata, ridica de pe sol o parte din particulele ce formeaza „scheletul mineral” si le transforma în suspensii subaeriene, care sunt retinute în atmosfera perioade lungi de timp. Depunerea acestor suspen¬sii, ca urmare a procesului de sedimentare sau a efectului de spalare exercitat de ploi, se poate produce la mari distante fata de locul de unde au fost ridicate. Cercetari recente, din satelit, au aratat ca eroziunea eoliana numai de pe continentul African ajunge la 100-400 milioane tone/an. În acest context, se pare ca desertul Sahara înainteaza în fiecare an cu 1.5 pâna la 10 km. Furtuni de praf se produc si în alte zone ale globului. Astfel, în mai 1934, numai într-o singura zi, un vânt de o violenta neobisnuita a produs un intens proces de eroziune eoliana pe teritoriile statelor Texas, Kansas, Oklahoma si Colorado. Norii negrii, care cuprindeau circa 300 milioane de tone de praf, dupa ce au parcurs 2/3 din teritoriul S.U.A., au întunecat Washington-ul si New York-ul si s-au deplasat mai departe catre Atlantic. În 1928, la 26 si 27 aprilie, o furtuna a produs erodarea unui strat de sol cu o grosime de 12 – 25 mm pe o su¬prafata de 400 000 km2, situata în zona precaspica. Evaluarile facute cu acest prilej au aratat ca, numai pe teritoriul tarii noastre s-au depus circa 148 milioane m3 de praf, din cantitatea totala ridicata.