Poluarea Atmosferica

Imagine preview
(8/10)

Acest referat descrie Poluarea Atmosferica.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 23 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Ecologie

Cuprins

1. Atmosfera in pericol
2. surse de poluare
3. clima in viitor
4. meteorologe si efectele asupra sanatatii
5. efectele pe scara larga
6. controlarea poluarii atmosferice
7. actiuni guvernamentale
8. alte probleme legate de poluare
9. actiunea poluarii aerului asupra sanatatii populatiei
10. ce se poate face- contributia noastra in combaterea poluarii
11. concluzie
12. cuprins

Extras din document

Atmosfera in Pericol

Poluarea atmosferică reprezintă una din problemele fundamentale ale umanităţii şi este consecinţa ruperii echilibrului ecologic dintre om şi natură. Acest fenomen de poluare a atmosferei este intr-o continuă creştere. In ultimii 200 ani industrializarea globală a dereglat raportul de gaze necesar pentru echilibrul atmosferic.

Echilibrul natural al gazelor atmosferice care s-au mentinut timp de milioane de ani, este amenintat acum de activitatea omului.

Activitatile umane produc o mare poluare, zilnic. Gazele de esapament emanate de 700 de milioane de masini in intreaga lume, impreuna cu fumul si gazele industriale, aduc in atmosfera diferiti agenti poluanti. Stratul gros de agenti poluanti eliberati de un oras mare poate poate crea o ceata sufocanta, mai ales cand nu exista vanturi care sa imprastie poluantii. Gazele acide care ies din cosurile fabricilor si din autovehicule se amesteca cu precipitatiile, rezultand ploi acide care distrug cladiri si paduri si omoara pestii. Unii agenti poluanti ajung in stratosfera, distrugand ozonul natural care protejeaza animalele si plantele impotriva razelor nocive ultraviolete ale Soarelui. Se estimează că poluarea atmosferică contribuie anual la aproximativ 120.000 de decese în SUA.

Poluarea atmosferica implica emanarea de substante daunatoare organismelor vii, in atmosfera. Poluanti precum oxizii de sulf si azot, cloro-fluoro-carburile, dioxidul de carbon, monoxidul de carbon, si funinginea(carbunele) sunt pricipalii contribuitori la poluarea atmosferica. Poluarea atmosferica poate afecta de asemenea ecosistemele acvatice si terestre daca poluantii se dizolva in apa sau precipita sub forma de ploaie.

Poluarea reprezintă modificarea componentelor naturale prin prezenţa unor

componente străine, numite poluanţi, ca urmare a activităţii omului, şi care provoacă prin natura lor, prin concentraţia în care se găsesc şi prin timpul cât acţionează, efecte nocive asupra sănătăţii, creează disconfort sau împiedică folosirea unor componente ale mediului esenţiale vieţii. (Conferinţa Mondială a O.N.U., Stockholm, 1972)

Din cuprinsul definiţiei se poate constata clar că cea mai mare responsabilitate pentru poluarea mediului o poartă omul, poluarea fiind consecinţa activităţii mai ales social – economice a acestuia.

Privită istoric, poluarea mediului a apărut odată cu omul, dar s-a dezvoltat şi s-a diversificat pe măsura evoluţiei societăţii umane, ajungând astăzi una dintre importantele preocupări ale specialiştilor din diferite domenii ale ştiinţei şi tehnicii, ale statelor şi guvernelor, ale întregii populaţii a pământului. Aceasta, pentru că primejdia reprezentată de poluare a crescut şi creşte neîncetat, impunând măsuri urgente pe plan naţional şi internaţional, în spiritul ideilor pentru combaterea poluării.

Invelisul gazos reprezentat de atmosfera terestra constitue unul dintre factorii esentiali ai existentei vietii pe pamant. Dintre componentii aerului, oxigenul este indispensabil respiratiei vegetale si animale, fenomenul de oxidare reprezenta principala sursa de energie in procesele vitale. Bioxidul de carbon din aer intervine in asimilatia clorofiliana, iar azotul atmosferic reprezinta una din verigile circuitului azotului in natura.

Compozitia normala a aerului

Compozitia normala a aerului cuprinde (in vol. % atmosfera uscata): azot 78,09%, oxigen 20,95%, argon 0,92%, bioxid de carbon 0,03%. Acest amestec de gaze reprezinta peste 99,99% din compozitia aerului. Restul de circa 0,01% este alcatuit din alte gaze ca neon, heliu, metan, kripton, xenon, ozon, hidrogen, radon.

Din punct de vedere sanitar prezinta importanta oscilatiile in concentratie ale oxigenului si bioxidului de carbon, substante cu rol deosebit in schimbul de gaze de la nivelul plaminului.

Oxigenul poate influenta sanatatea prin scaderea concentratiei lui in aer si prin scaderea presiunii atmosferice, efectul fiind determinat de scaderea presiunii partiale la nivelul alveolei pulmonare, alterarea schimbului de gaze (O2 si CO2) si a procesului de oxigenare a singelui. Fenomenele care apar sunt fenomene de hipoxie sau anoxie, gravitatea lor fiind dependenta de gradul de scadere a presiunii partiale.

Bioxidul de carbon intilnit in atmosfera in proportie de 0,03% nu produce tulburari manifeste decit in situatiile in care este impiedicata trecerea gazului din singele venos in alveola pulmonara si eliminarea lui prin aerul expirat. De fapt fenomenele toxice apar in momentul in care presiunea partiala a CO2 din aer creste atit de mult incit impiedica eliminarea acestui catabolit. Initial apare o crestere a CO2 din singe (hipercapnie) mai putin datorita patrunderii lui din aerul exterior, cit datorita autointoxicarii organismului. Pe masura ce creste concentratia in aerul atmosferic, intervine si solubilizarea lui in plasma sanguina datorita presiunii partiale crescute; la autointoxicare se asociaza intoxicatia exogena.

Primele tulburari apar in jurul concentratiei de 3% manifestata prin tulburari respiratorii (accelerarea respiratiei), apare apoi cianoza, urmata de tulburari respiratorii si circulatorii insotite de fenomene legate de dezechilibrul acido-bazic.

Fisiere in arhiva (1):

  • Poluarea Atmosferica.doc