Poluarea fonică

Poluarea fonica reprezinta expunerea oamenilor sau a animalelor la sunete ale caror intensitati sunt stresante sau care afecteaza sistemul auditiv. Desi sunetele puternice sau inspaimantatoare fac parte din natura, in ultimele doua secole zonele urbane si industriale au devenit extrem de zgomotoase.

Autovehiculele si in special autoturismele sunt principala sursa de poluare a aerului in zonele urbane. Femeile insarcinate si copiii, tinerii si cei cu probleme respiratorii sunt supusi celor mai mari riscuri de sanatate. In UE cca 28% din emisile de gaze au efect de sera, 84% dintre acestea provenind din transportul rutier. Poluarea fonica, zgomotul, afecteaza indivizii in mod diferit; disconfort si probleme de sanatate, ritm cardiac inalt, dereglari psihice si nivel mare de stres, dereglari de somn, probleme cognitive, capacitate redusa de concentare, probleme auditive.

Intensitatea sunetelor se masoara in decibeli. Scala decibelilor este logaritmica: o crestere a sunetului cu trei decibeli echivaleaza cu dublarea volumului sunetului. in salbaticie, nivelul normal al sunetelor ar fi de 35 de decibeli. Intensitatea cu care un om vorbeste este de 65 pana la 70 de decibeli si traficul genereaza sunete de pana la 90 de decibeli. La intensitatea de 140 de decibeli, sunetul devine dureros pentru urechea umana si poate chiar afecta sistemul auditiv.

Cea mai mare parte din poluarea fonica provine de la automobile, trenuri si avioane. Echipamentele de constructie si masinariile din fabrici produc sunete care pot fi asurzitoare. Unele aparate casnice, instrumente muzicale si jucarii pot fi la fel de zgomotoase ca si pocnitorile si armele de foc. Muzica atunci cand este ascultata la volum ridicat in casti poate fi afecta urechea interna.

Sunetele nedorite reprezinta cel mai larg raspandit tip de disconfort. Dar zgomotul este mai mult decat un simplu disconfort. Reprezinta un pericol real si prezent pentru sanatatea oamenilor. Supusa la 45 decibeli de zgomot o persoana normala nu poate dormi. La 120 decibeli urechea inregistreaza durere, dar afectarea auzului incepe la un nivel mult mai mic, pe la 85 decibeli. Durata expunerii este de asemenea importanta. Exista dovezi ca in randul tinerilor americani sensibilitatea auzului scade cu fiecare an din cauza expunerii indelungate la zgomot, incluzand muzica amplificata excesiv. In afara de pierderea auzului, astfel de zgomot poate provoca lipsa somnului, iritabilitatea, indigestie, ulcer, hipertensiune, si posibil chiar boli de inima. O singura izbugnire de zgomot, cum ar fi trecerea unui camion, se stie ca poate dauna functiilor endocrine, neurologice si cardiovasculare la multi indivizi; expunerea prelungita sau frecventa la astfel de zgomot tinde sa faca acest disconfort fiziologic cronic. In plus, stresul provocat de zgomot induce o tensiune severa in viata zilnica si contribuie la producerea bolilor psihice.