Poluarea Industriala

Imagine preview
(8/10)

Acest referat descrie Poluarea Industriala.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 14 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Bran Florina

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Ecologie

Cuprins

Poluanţi şi poluare
2. Caracteristicile poluanţilor
3. Influenţa poluanţilor asupra organismelor vii
4. Activitatea industrială şi poluarea mediului
5. Concluzii
6. Bibliografie

Extras din document

1. Poluanţi şi poluare

Pentru a trăi în condiţii cât mai bune, omul a utilizat permanent resursele

naturale: animale, plante, arbori, minereuri, cărbuni, sare, petrol, gaze, apă. Din

utilizările acestor resurse naturale (primare) au rezultat şi produse neutilizabile, cum

sunt: gaze, prafuri, produse lichide, solide, ce au fost permanent evacuate în natură.

Unele dintre aceste produse au putut să se integreze în ciclurile naturale ale unor elemente, altele însă se tot acumulează, producând perturbaţii ecologice.

Activităţile antropice au provocat schimbări topografice şi de climă, ce au avut

puternice repercusiuni asupra mediului, unele pozitive (împăduririle, îndiguirile), dar

altele negative (defrişările, asanările etc.).

Fenomenul de apariţie a unor factori perturbatori ai mediului şi de producere a

dezechilibrelor ecologice a fost denumit poluare .

Poluant este socotit orice factor natural sau produs de om, care provoacă

disconfort, sau are acţiune toxică asupra organismelor şi/sau degradează componentele

abiotice ale mediului, producând dezechilibre ecologice. În prezent, poluarea este o

problemă internaţională a omenirii, deoarece poluanţii au atins valori mari,

perturbaţiile sunt puternice şi transfrontiere.

Cauzele apariţiei poluării pot fi sintetizate astfel:

- utilizarea haotică a rezervelor naturale;

- acumulări în mediu de substanţe neutilizabile;

- apariţia de substanţe noi, la care ritmul de consum şi reciclare de către

organisme este mult inferior ritmului de apariţie;

- creşterea demografică vertiginoasă, în special în ultimile două secole;

- dezvoltarea intensă a industriei, transporturilor şi agriculturii;

- apariţia centrelor urbane suprapopulate.

Populaţia, organismul sau resursele care suferă acţiunea poluantă se denumesc

ţinte, sau receptori. Cantitatea de agent poluant care ajunge la ţintă reprezintă

expunerea. Din expunere rezultă un risc, deci apariţia cu o mare probabilitate a

efectelor nedorite.

Emisia maximă acceptabilă a unui poluant reprezintă cantitatea de poluant

degajată în mediu, la care nu se produc modificări importante. Se exprimă prin nivelul

(sau pragul) unui poluant, care este dat de concentraţia maximă peste care trebuie luate contramăsuri, cum sunt: închiderea surselor de poluare, reţinerea, distrugerea

poluanţilor, evacuarea populaţiei etc. Nivelele sunt stabilite în standardele de produs şi în cele de calitate ale mediilor, stabilite la nivel naţional, sau în recomandări ale unor foruri internaţionale, cum sunt standardele internaţionale ISO 14000, stabilite de

Organizaţia Internaţională de Standardizare, standardele Uniunii Europene EN şi

normele stabilite de unele organizaţii profesionale internaţionale.

Adaptarea omului şi a vieţuitoarelor la poluare se numeşte aclimatizare şi este

limitată de capacitatea de autoapărare. Aşa se explică modificările genetice şi

funcţionale, sau dispariţia speciilor.

Poluarea afectează toate mediile: aerul, apa, solul, manifestându-se în diferite

moduri (tipuri). Astfel:

1. După provenienţă, poluarea poate fi: naturală şi antropică. Poluarea naturală

este biologică, fizică şi chimică. Poluare antropică este: industrială, din

transporturi, agricultură, din activităţi menajere.

2. După natura poluanţilor se disting:

- poluare fizică: termică, fonică (sonoră), radioactivă şi electromagnetică.

- poluare chimică, produsă de: carbon şi derivaţii lui; compuşi de sulf, azot

etc.; compuşi de metale grele; compuşi de fluor; materiale plastice;

pesticide; materii organice fermentabile etc.;

-poluare biologică, produsă prin: contaminarea mediilor inhalate şi ingerate;

prin modificări ale biocenozelor şi invazii de specii animale şi vegetale

(exemplu insecte nedorite, buruieni etc.);

- poluare estetică: degradarea peisajelor datorită urbanizării, sistematizării

eronat concepute, industriei etc.

3. După starea fizică a poluantului, există: poluare cu gaze şi pulberi în

suspensie; poluare cu lichide; poluare cu substanţe solide.

Diversitatea agenţilor poluanţi este foarte mare, după procesul din care rezultă

(industrie, transport, agricultură, activităţi menajere, sau din natură), după numărul şi

complexitatea substanţelor participante. Câteva exemple vin să susţină aceste afirmaţii.

Astfel deşeurile solide din marile oraşe pot conţine: apă 30%, hârtie 55% (substanţă

uscată), metale neferoase 1,5%, metale feroase 7,5% (total metale 9%), deşeuri

alimentare 14%, textile 5%, lemnoase 4%, sticlă 9%, mase plastice 1%, diverse 3%

(total 100% substanţă uscată).

Un oraş cu 1 milion de locuitori are nevoie de 625.000 t apă/zi şi peste 9.500 t

combustibil/zi, din care se produc 950 t gaze reziduale şi 500.000 t ape reziduale.

Apele menajere uzate pot prezenta următoarele caracteristici (în mg/dm3):

substanţe solide în suspensie = 363; azot total = 69; azot amoniacal = 53; fosfat

total = 47; grăsimi = 95; pH = 7-8.

În marile oraşe, autoturismele constituie totuşi sursa principală de poluare a

aerului. Poluanţii emişi în gazele de eşapament sunt: CO, NOx, SO2, hidrocarburi

nearse, aldehide, oxizi de plumb în cazul arderii benzinei reformate cu plumb tetraetil.

La acestea se mai adaugă cantităţi de fum la arderea motorinei, PbO din arderea

benzinei etilate cu plumb.

Motoarele cu scânteie emit: gaze de evacuare (65%); gaze din carter (20%);

benzină evacuată din carburator (9%); benzină evacuată din rezervor (6%).

Din arderea cărbunilor se elimină în aer cantităţi foarte mari de praf, cu conţinut

de Al, Si, Mg, Na, S, K, Ca, Fe, Pb, As, Cu, Zn, elemente ce se regăsesc apoi şi în sol.

Dintr-o serie de procese industriale, sau din eroziunea solului, rezultă pulberi ce

pot fi:

a. de natură anorganică, conţinând compuşi metalici de Zn, Pb, Mn, Fe, Cu,

minerale (SiO2, azbest, silicaţi etc.), substanţe rezultate din procese de sinteză

(ciment, sodă, sticlă, coloranţi anorganici etc.);

b. de natură organică, care conţin: vegetale (lemn, in, bumbac, făină etc.),

animale (lână, păr, os etc.), sintetice (coloranţi organici, pesticide etc.).

După dimensiuni, pulberile se denumesc (conform lui Gibbs) ca: praf

(φ >10 μm), nor (φ = 0,1-10 μm şi fum (φ < 0,1 μm). Pot avea diverse acţiuni fizice,

chimice, biologice şi rază mare de acţiune. Rază foarte mare o au gazele. De exemplu, SO2 şi CO2 s-au regăsit şi la peste 1.000 km distanţă de locul de producere.

Fisiere in arhiva (1):

  • Poluarea Industriala.doc

Alte informatii

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE ECONOMIA AGROALIMENTARĂ ȘI A MEDIULUI