Populații și Metapopulații

Populaţii şi metapopulaţii

Comunitatea vie a unui teritoriu se organizează pe baza legilor de interacţiune dintre indivizi, cărora li se suprapune eterogenitatea peisajului. Prima unitate sistemică de organizare supraindividuală o reprezintă populaţia. Adoptând o scară spaţială mai mare, respectiv considerând peisajul neomogen, populaţia respectivă poate fi privită ca fiind subîmpărţită în grupări mai mult sau mai puţin izolate spaţial unele faţă de altele.

Cu toate acestea, fluxurile dintre populaţii se menţin sau pot fi reluate. Scara aceasta mai mare este de fapt nivelul peisajului eterogen. În acest spaţiu, o specie este reprezentată prin mai multe populaţii repartizate în funcţie de variabilitatea cadrului fizic.

Ansamblul format de aceste populaţii este o populaţie a populaţiilor, o metapopulaţie (fig. 1).

Metapopulaţia reprezintă o populaţie a populaţiilor, respectiv un ansamblu format de populaţiile care sunt amplasate în fragmente discrete de habitat, formate prin intercalarea unor utilizări antropice sau ca urmare a unor procese naturale.

Fig.1 Raportul spaţial dintre populaţii locale, metapopulaţii şi

specie, respectiv arealul geographic de răspândire al acesteia

Conceptul de metapopulaţie este utilizat şi în domenii conexe ecologiei peisajului. Astfel, ecologia populaţiilor explică la acest nivel coexistenţa populaţiilor din specii concurente – eterogenitatea peisajului permite segregarea spaţială a nişelor ecologice; menţinerea populaţiilor pradă acolo unde prădătorul este foarte eficient – eterogenitatea permite găsirea unui adăpost temporar în faţa prădătorului.

În genetica populaţiei şi biologia evoluţiei eterogenitatea spaţială este considerată un factor important pentru fluxul de gene, iar biologia conservării, concentrându-se asupra speciilor rare sau cu efective în scădere, urmăreşte valorificarea fragmentării în vederea menţinerii speciilor respective.

Procese ecologice în peisaje eterogene

Înţelegerea proceselor ecologice care se petrec la nivelul metapopulaţiilor presupune utilizarea unei terminologii specifice, elementele cheie fiind reprezentate de următoarele noţiuni:

-Habitat omogen – fragmentul de habitat în care există populaţia locală.

-Extincţie locală – dispariţia populaţiei dintr-un habitat omogen.

-Recolonizare – restabilirea populaţiei locale în urma imigrării.

-Ciclul populaţiei – frecvenţa cu care se reînnoieşte populaţia. Succesiunea extincţie şi recolonizare.

-Persistenţa populaţiei – perioada de timp în care populaţia se poate menţine. Exprimată şi ca inversul ratei de extincţie.