Problema Ecologică - O Problemă Globală

Introducere

Chiar dacă din cele mai vechi timpuri, omul a încercat să modeleze natura ale cărei legi aspre trebuiau respectate pentru a supravieţui, în ultimele două secole s-a făcut însă simţită, prin comportament şi concepţie, încercarea omului de a o domina, de a utiliza în folos propriu toate bogăţiile naturale, accentuându-se progresiv conflictul dintre procesele ciclice naturale ale ecosferei şi cele liniare ale tehnologiilor create şi susţinute de civilizaţia umană, ajungându-se la „criza ecologică".

Problemele mediului ambiant nu pot fi abordate în întreaga lor profunzime şi complexitate, iar soluţiile cele mai viabile nu pot fi formulate decât prin referire directă şi permanentă la problematica vastă a dezvoltării societăţii în ansamblul ei. Mediul ambiant şi dezvoltarea economică sunt indisolubile, primul reprezintă locul în care trăim cu toţii, iar dezvoltarea este ceea ce noi facem cu toţii pentru a îmbunătăţi soarta noastră în acest mediu.

1. Problema ecologică – o problemă globală

Dacă cea mai mare parte din istoria societăţii oamenii au văzut în dominaţia asupra naturii un semn distinct esenţial al progresului tehnic si economico-social, abia la sfârşitul secolului trecut omenirea era dispusă să admită ca această dominaţie a avut nu de puţine ori un caracter consumptivo-distructiv. Una dintre cauzele principale o reprezintă atitudinea agenţilor economici faţă de mediul înconjurător, atitudine potrivit căreia trebuia urmărit „profitul imediat, protecţia naturii fiind lăsată pentru mai târziu"

Tipul de dezvoltare economică preponderent cantitativă care a cunoscut, timp de secole, o extindere exponenţială în întreaga lume, se bazează pe tehnologii liniare, mari consumatoare de materii prime şi energie. "Accelerarea degradării naturii, arată Jacques Attali. Ea este datorată naturii dezvoltării societăţilor cele mai dezvoltate. Fiecare din caracteristicile lor provoacă un tip de agresiune contra mediului". Dintre aceste caracteristici prezentate de ce doi economişti enumerăm: o societate de competiţie ce presupune acumularea crescândă de bunuri de producţie, sporirea productivităţii şi deci, utilizarea accelerată a resurselor naturale disponibile, dintre care unele sunt din ce în ce mai rare; o societate de consum, în care bunurile cele mai folosite au durata de viaţă din ce în ce mai scurte, ceea ce provoacă acumularea de deşeuri şi stimularea artificială a procesului de producţie; o societate de concentrare unde puterea politică se concentrează, în timp ce unităţile economice creează condiţiile aglomerărilor umane, îndepărtării omului de natură, agravează riscurile de penurie şi de ruptură a sistemului; o societate inegalitară, în care bogaţii şi săracii resimt destul de diferit consecinţele creşterii şi, în particular, degradarea mediului şi a condiţiilor de viaţă.

Legătura dintre dezvoltarea economică şi mediul ambiant a fost percepută şi, mai ales luată în calcul destul de greu, întrucât reprezenta o faţă nevăzută a lucrurilor ce intră mai puţin în sfera preocupărilor curente, a căror efecte erau pe termen mediu şi lung. Aceasta a generat şi apoi a accentuat antagonismul dintre om şi mediul natural, a produs dereglări în ciclul de creare şi consumare a bunurilor obţinute. În condiţiile actuale putem vorbi de o contradicţie tot mai evidentă dintre o anumită orientare a dezvoltării economice şi cerinţele menţinerii echilibrului mediului ambiant.