Proiect creativitate tehnică - mașină de spălat verde

I. Istoricul spălatului rufelor

Spălatul rufelor a constituit încă din cele mai vechi timpuri o preocupare majoră a femeilor şi chiar a bărbaţilor.

De la bătutul rufelor cu o scândură de lemn, pana la frecarea lor pe o tablă de spălat, ajungând la spalatoriile electrice şi maşinile hidraulice, femeile au încercat permanent să simplifice procesul de curaţare a rufelor. (1)

Una din cele mai vechi tehnici, folosită chiar şi de romani şi egipteni, era "bătutul rufelor". Acestea erau călcate în picioare într-o albie imensă, iar acest lucru intra, de obicei, în responsabilitatea bărbaţilor. În anumite regiuni, această metodă era aplicată încă din secolul al X-lea i.Hr. O scândură groasă cu mâner era folosită pentru a bate rufele murdare. (1)

O alta invenţie pentru spălarea rufelor a fost tabla ondulată, folosită în Evul Mediu. pentru curăţare, se apela la un amestec de apă şi nisip, la care, mai tarziu, s-a adaugat şi o doza de urină. Iniţial, săpunul a fost produs dintr-o soluţie de grăsime, cenuşă şi calcar şi anumite plante, cum ar fi Saponaria.

Primele maşini de spălat au apărut la sfarşitul secolului al XVIII-lea, dar metodele iniţiale erau greu de intrebuinţat. Fiind echipate cu pistoane, ciocane si podele mobile, nu se puteau folosi în gospodăriile private. (1)

In jurul anului 1910 au apărut primele maşini de spălat electrice. Pentru a facilita procesul spălării, erau amenajate nişte camere mari, în care erau instalate uriaşele maşini de spălat. Din cauza zgomotelor infernale, spălătoriile se transformau însă în adevărate fabrici de curăţare a rufelor.

Spălatul manual era încă o practică foarte des întâlnită în majoritatea gospodăriilor. Din cauza atâtor operaţiuni diferite şi complicate, majoritatea familiilor îşi rezervau o zi întreagă pentru spălatul rufelor. Cu o seară înaintea zilei respective, toate rufele murdare erau duse la spălătorie, pentru a fi înmuiate. Doar familiile înstărite îşi permiteau luxul unei spălătorese care să se ocupe de înmuierea, spălarea, stoarcerea şi întinderea rufelor întreaga zi. Toate celelalte activităţi gospodăreşti erau neglijate. (1)

II. Maşina de spălat automată

Odată cu lansarea primei maşini de spălat de uz casnic, procesul s-a mutat în casă iar în 1958 AEG a lansat o maşină complet automată. Preţul său era de aproximativ 2.300 mărci germane - echivalentul a patru salarii medii - ceea ce o făcea inaccesibilă oamenilor de rând. Acest lucru s-a mai schimbat, odată cu posibilitatea de a cumpăra în rate. Numărul produselor cumpărate a început să crească, ca atare preţurile au început să scadă, iar maşinile de spălat au devenit echipamente standard în majoritatea gospodăriilor. (2)

Conform legislaţiei comunitare, “mașină de spălat rufe automată” înseamnă o mașină de spălat rufe în cazul căreia sarcina este realizată integral de mașină, fără a fi necesară nicio intervenție a utilizatorului în niciun moment din desfășurarea programului. (3)

III. Tendinţe

Mai nou când vorbim despre o maşimă de spălat automată, ne gândim automat la : economie de spaţiu; economie de resurse (energie şi apă - o să coste tot mai mult, cel puţin în viitorul apropiat, degeaba ne facem noi iluzii); grija pentru mediu (fiindca tot ceea ce aruncăm în el, până la urmă reînghiţim tot noi, sub o formă sau alta). (4)

Că astea sunt probleme importante, o dovedeste faptul că lumea inventatorilor se preocupă mult de ele şi născocesc soluţii ingenioase pentru un spălat cât mai ieftin, cât mai ecologic, cât mai eficient.

Pe zi ce trece apar maşini care mai de care mai innovative, şi care le înlocuiesc pe cele vechi fiind din ce în ce mai silenţioase, ocupând un spaţiu din ce în ce mai mic, din ce în ce mai accesibile ca preţ, mai prietenoase cu mediul etc.