Protecția apelor

1. Clasificarea calitativa a apelor in functie de CBO5

Globul Pământesc dispune de 1,37 miliarde km3 apă, din care 97,2% reprezintă apa oceanelor şi mărilor. Disponibile omului sunt apele de la suprafaţa solului, care reprezintă un procent de 0,002% din volumul total al apei (30.000 km3). Consumul de apă variază de la 31 om/zi în zonele aride ale Africii la 1045 1 om/zi în New York. Agricultura consumă 80% din apa folosită de omenire.

In ţara noastră , apele au cunoscut o îmbunătăţire a calităţii lor , datorită reducerii producţiei industriale şi agricole, dar şi măsurilor impuse de agenţiile de protecţie a mediului şi de agenţii economici.

In România există ape de suprafaţă curgătoare în lungime de 120.000km, din care s-au evaluat prin cele 318 secţiuni de control apele pe lungimea de 22.000 km. 9% sunt sectoare de ape degradate, practic nefolosibile,sectoare de râu pe Ialomiţa, Dâmboviţa, Mureş, Arieş, Săsar. In categoria I de calitate intră apele care pot fi potabile pentru alimentarea centrelor populate sau care pot fi utilizate la alimentarea fermelor zootehnice şi a păstrăvăriilor (58%).

Apele de categoria II sunt apele pentru piscicultura, agrement şi utilizare urbanistică şi au o lungime de aproximativ 27%.

Dunarea , fluviu internaţional aduce«o încărcătură importantă de nitraţi şi fosfaţi din ţările situate in amonte din ţara noastră, care se răsfrânge asupra folosinţelor şi ecosistemelor, mai ales asupra Deltei Dunării unde 85% din încărcarea cu nitraţi şi fosfaţi , cu materii organice provine din tarile amonte de localitatea Baziaş.

Lacurile naturale au înregistrat o îmbunătăţire a calităţii, cu excepţia unor lacuri ca Amara şi Techirghiol , unde s-a înregistrat o diminuare a calităţilor terapeutice datorată factorilor antropici, cum ar fi aportul de apă dulce de la sistemele de irigaţie şi aportul de poluanţi. Litoralul românesc al Mării Negre , cu o lungime de 243 km este supus unor modificări morfologice intense.Aportul de aluviuni ale Dunării s-au redus la 50% datorită lacurilor de acumulare pe fluviu şi pe afluenţi. . Deficitul de aluviuni au condus la eroziuni puternice ale litoralului, înregistrându-se 2123 ha suprafaţă de teren pierdută, în ultimii 35 de ani. Degradarea calităţii apelor marine se datorează poluării cu nutrienţi, diverşi germeni bacterieni de origine fecală, poluarea cu hidrocarburi din produse petroliere, poluanţi din porturi. Apele subterane freatice sunt supravegheate într-un număr de 2005 staţii hidrogeologice, la care se adaugă cea 12000 de puncte de observaţie situate în raza surselor de poluare, foraje şi fântâni pentru alimentarea cu apă , în principal în spaţiul rural. In centrele populate din mediul rural, poluare este produsă în special de dejecţiile animaliere. Apele subterane freatice sunt poluate cu nitraţi şi fosfaţi, pe 25% din suprafaţa ţării.

Protejarea calităţii apelor de suprafaţă şi apelor freatice este realizată prin cel 2770 de staţii de epurare a apelor uzate (centre populate, industriale).

Un bilant favorabil de apă este acela care conduce la creşterea volumui de apă recirculată în industrie, agricultură şi consumuri menajere. In scopul realizării unui bilanţ favorabil al rgimului apei se aplică măsuri ca: ..

-amenajarea complexă a bazinelor hidrografice;

-crearea de stocuri de apă în lacuri de acumulare ; -corectarea cursurilor de apă prin îndiguiri.

Pentru a asigura o creştere a calităţii apelor sunt necesare :

- dotarea tuturor locurilor, care prezintă surse de poluare a apelor cu staţii de epurare;

- aplicarea legislaţiei în vigoare privind protecţia apelor;

- optimizarea amplasării obiectivelor poluatoare, în raport cu capacitatea râurilor de a primi ape uzate;

- crearea de zone de protecţie, în special în zonele de munte şi pe cursurile superioare ale apelor.

Prin poluarea apei se înţelege alterarea calităţilor fizice, chimice şi biologice ale apei , produsă direct sau indirect.

Pentru substanţele organice se defineşte consumul biologic de oxigen (CBO5) în mg/1 al unei ape şi consumul chimic de oxigen (CCO), în mg/l, ultimul prin metoda cu permanganat de potasiu KMn O4 (CCO-Mn) sau bicromat de potasiu K2Cr2O 7(CCO-Cr). Măsurarea lui CBO5 se face prin menţinerea eşantionului de apă în flacon închis timp de cinci zile la 20"C în obscuritate. Valorile uzuale pentru CBO5 sunt următoarele:

- anumite ape industriale 10.000mg/l;

-ape din vopsitorii şi abatoare I000-2000mg/l;

-ape industriale diverse 500-1500mg/l;

ape reziduale urbane 230-300mg/l;

-ape reziduale la ieşirea din staţia de epurare 5-50mg/l

-apa curată câteva mg/l.

Analiza apelor se compune din:

• Determinarea proprietăţilor organoleptice ale apelor.

• Determinarea suspensiilor totale din ape.

• Determinarea pH-ului apei: hârtie de pH, indicator universal, ph neutru.

• Deterninarea alcalinităţii şi acidităţii apelor.

• Determinarea regimului de oxigen(R.O-) al apelor:

• Determinarea oxigenului dizolvat în apă;

• Determinarea consumului biochimic de oxigen (CBO5);

• Determinarea substanţelor oxidabile din apă (CCOMn).

• Determinarea regimului de mineralizare (R.M.) al apelor:

- Determinarea reziduului fix;

- Determinarea Ca şi Mg din apă prin metoda complexonometricâ;

- Determinarea durităţii prin metoda complexonometrica;

- Determinarea clorurilor din apă;

- Determinarea carbonaţilor şi bicarbonaţilor din apă.

• Determinarea indicatorilor regimului toxic (R.T.) al apei:

- Determinarea spectrofotomelrică a amoniacului din apă;

• Analiza biologică a apelor naturale:

- Aparate şi instrumente

• Analiza bacteriologică a apelor:

- Aparate şi instrumente

- Determinarea bacteriilor mezofile

- Determinarea coliformilor totali