Raport de mediu comparativ între anii 2007-2008 - calitatea aerului în Sibiu

INTRODUCERE

Gradul de poluare a mediului înconjurător a crescut odată cu gradul de dezvoltare a societăţii. Aceasta înseamnă că pe lângă efectele benefice datorate progresului tehnic, omenirea suportă astăzi efectele adverse ale civilizaţiei industriale. Poluarea antrenează degradarea calităţii factorilor de mediu şi prin aceasta afectează sănătatea şi viaţa oamenilor. Acţiunea agenţilor poluanţi se poate manifesta mai intens asupra unui factor de mediu cu efecte nedorite şi asupra celorlalţi.

Conceptul de calitate a vieţii guvernează existenţa fiinţei umane. Existenţa noastră depinde de bogăţia resurselor naturale ale mediului în care trăim, de capacitatea noastră de valorificarea superioară a acestora, de condiţiile oferite şi create, de regenerare şi de conservare.

Prin însuşirea conceptului de dezvoltare durabilă, în condiţiile de respect faţă de mediul în care trăim, vom construi cu adevărat încrederea şi speranţa pentru mai bine.

Cunoaşterea proprietăţilor agenţilor poluanţi, a comportării şi modului de acţiune asupra componentelor mediului natural permite înţelegerea fenomenului de poluare şi contribuie la dezvoltarea şi implementarea mijloacelor pentru combaterea acestuia.

În contextul global al dezvoltării societăţii sunt aspecte care conduc la apariţia unor dezechilibre în dezvoltare în strânsă legătură cu acestea, cum ar fi poluarea semnificativă a mediului. Problemele de mediu datorate impactului deosebit al activităţilor umane au tendinţa de a se globaliza, efectul cumulativ al unor manifestări locale de poluare conducând la generalizarea acestora.

Problemele globale ale omenirii sunt în strânsă legătură cu problemele mediului înconjurător, iar stabilirea limitelor ecologice între care se poate desfăşura activitatea economică şi elaborarea de reglementări naţionale şi internaţionale în acest sens, au căpătat o importanţă deosebită mai ales în ultimele două decenii. În acest context trebuie să ne concentrăm asupra dezvoltării durabile, managementului de mediu şi prevenirii poluării.

Având în vedere structura mediului, este necesară urmărirea calităţii componentelor acestuia respectiv: calitatea aerului, calitatea apelor de suprafaţă şi subterane, calitatea solurilor, calitatea vegetaţiei şi vieţii.

CAPITOLUL 1. CADRUL NATURAL ŞI DATE GEOGRAFICE

1.1.REGIUNEA 7 CENTRU

Regiunea 7 Centru este situată în zona centrală a României, în interiorul marii curburi a Munţilor Carpaţi, pe cursurile superioare şi mijlocii ale Mureşului şi Oltului, fiind străbătută de meridianul 250 longitudine estică şi paralela 460 latitudine nordică.

Prin poziţia sa geografică, Regiunea 7 Centru realizează conexiuni cu 6 din celelalte 7 regiuni, înregistrându-se distanţe aproximativ egale din zona ei centrală până la punctele

de trecere ale frontierelor. În nord se învecinează cu regiunea 6 Nord-Vest, la nord-est cu

regiunea 1 Nord-Est, la est cu regiunea 2 Sud-Est, la sud cu regiunea 3 Sud şi regiunea 4 Sud-Vest, la vest cu regiunea 5 Vest.

Suprafaţa Regiunii este de 34100 kmp, ceea ce reprezintă 14,3% din suprafaţa ţării.Ca suprafaţă, depăşeşte unele ţari europene cum ar fi Albania, Luxemburgul, Macedonia,

Slovenia si Republica Moldova.

Din punct de vedere administrativ, Regiunea Centru este formată din şase judeţe: Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş şi Sibiu, care cuprind 57 de oraşe (din care 20 municipii) 354 de comune şi 1784 sate.

Relieful este variat, predominant muntos (47% din suprafaţa), lipsit de câmpii propriu-zise. La limita Regiunii Centru cu Regiunea Sud, se găsesc cele mai înalte vârfuri din România: Moldoveanu (2544 m) şi Negoiu (2535 m), ambele situate în masivul Făgăraş, numeroase alte vârfuri din Carpaţii Meridionali depăşind înălţimea de 2000 m. Datorită înălţimii şi masivităţii lor, Carpaţii Meridionali au fost supranumiţi "Alpii Transilvaniei",

ocupând aproape în întregime teritoriul judeţelor Harghita şi Covasna şi părţi însemnate din judeţele Mureş şi Braşov, Carpaţii Orientali au altitudini medii şi o geneză diversă. Munţii Apuseni, ocupând jumătatea de N-V a judeţului Alba, au altitudini reduse.

Zona colinară cuprinde Podişul Târnavelor în întregime şi partea de est a Câmpiei înalte a Transilvaniei. În zona de contact între regiunea montană şi cea colinară se găsesc

depresiunile Făgăraşului şi Sibiului în partea de sud, Culoarul Alba Iulia- Turda în partea de vest şi dealurile subcarpatice şi depresiunile Praid, Odorhei, Homoroade şi Cristuru

Secuiesc în partea de est.

Din punct de vedere geologic, zona depresionară este alcătuită din depozite neogene de nisipuri şi argile, predominând solurile argilo-iluviale. Zona montană este reprezentată de rocile flişului cretacic străbătut de formaţiuni vulcanogene şi şisturi cristaline străpunse de incluziuni granitice .

Clima din Regiunea Centru este temperat-continentală, variind în funcţie de altitudine. În depresiunile intramontane din partea de est a regiunii se înregistrează frecvent inversiuni de temperatură, aerul rece putând staţiona aici perioade îndelungate.

Localitatea Joseni (judeţul Harghita) este cunoscută drept polul frigului din Romania, iar cea mai scăzutã temperatură din ţară s-a înregistrat tot în Regiunea Centru, în localitatea Bod (-38,5 °C). Precipitaţiile anuale însumează 550 l/mp în zonele depresionare din vestul regiunii, ajungând la 1200 l/mp pe crestele cele mai înalte ale Carpaţilor, cantitatea cea mai mare de precipitaţii căzute înregistrându-se în lunile iunie şi mai.