Reglementări privind calitatea aerului

Aerul este factorul de mediu care constituie cel mai rapid suport ce favorizeaza transportul poluantilor in mediu. Poluarea aerului are multe si semnificative efecte adverse asupra sanatatii populatiei si poate provoca daune florei si faunei in general.

Din aceste motive acordam o atentie deosebita activitatii de supraveghere si de imbunatatire a calitatii aerului. Calitatea aerului este determinata de emisiile in aer provenite de la sursele stationare si sursele mobile (traficul rutier), cu preponderenta in marile oraşe, precum si de transportul poluantilor la lunga distanta.

România şi-a exprimat dorinţa de a deveni membru al Uniunii Europene (UE) si in acest sens armonizeaza legislatia nationala cu cea a U.E. Poluantii aerului provin dintr-o larga varietate de surse mobile sau stationare. In legislatia UE exista trei categorii de legi:

1. Privind in general evaluarea calitatii si gestiunea aerului si cea privind controlul emisiilor provenite din surse mobile.

2. Privind emisiile provenite din surse stationare, legate de instalatiile industriale si cele de producere a energiei.

3. Privind emisiile provenite de la incineratoare.

Acest proces de armonizare implică Directive europene în domeniul protectiei mediului şi a calitaţii aerului, inclusiv Directiva Cadru nr.96/62/CE din 27 septembrie 1996 privind evaluarea şi gestionarea calitatii aerului ambiental, directiva cunoscuta sub numele de „Directiva cadru privind Calitatea Aerului”.

România a devenit membru al Agenţiei Europene de Mediu (EEA) în anul 2002 şi este asteptata sa furnizeze date privind calitatea mediului.

Poluanţii monitorizati, metodele de masurare, valorile limita, pragurile de alerta si de informare si criteriile de amplasare a punctelor de monitorizare sunt stabilite de legislatia nationala privind protectia atmosferei si sunt conforme cerintelor prevazute de reglementarile europene.

Directiva Consiliului nr.96/62/CE şi directivele fiice (Directiva Consiliului nr.1999/30/CE privind valorile limita pentru SO2, dioxid de azot şi oxizi de azot, particule în suspensie şi Pb în aerul atmosferic, Directiva Consiliului nr. 2000/69/CE privind valorile limita pentru benzen şi monoxid de carbon in aerul inconjurator şi Directiva Consiliului nr.2002/3/CE privind poluarea aerului cu ozon) sunt transpuse deja în legislaţia din România. Acest lucru a fost realizat prin Ordinul Ministerului Mediului nr.592/2002.

OBIECTIVE:

- evaluarea calitatii aerului inconjurator, bazat pe metode si criterii comune cu cele UE;

- obtinerea informatiei adecvate privind calitatea aerului inconjurator si asigurarea ca aceasta informatie a fost pusa la dispozitia publicului;

- mentinerea calitatii aerului inconjurator acolo unde aceasta este corespunzatoare standardelor sau imbunatatirea acesteia in cazuri necorespunzatoare.

MASURI GENERALE:

- evaluarea preliminara a calitatii aerului in regiuni si proiectarea retelelor locale si regionale pentru monitorizarea calitatii aerului;

- crearea Sistemului National de Evaluare si Gestionare Integrata a Calitatii Aerului prin dotarea autoritatilor locale si regionale pentru protectia mediului cu echipamente de monitorizare a calitatii aerului si cu echipamente de laborator;

- monitorizarea calitatii aerului si informarea publicului cu privire la depasirile pragurilor de informare si alerta prevazute in legislatia in vigoare;

- colaborarea cu autoritatile de sanatate publica locala in vederea evaluarii efectelor poluarii aerului asupra sanatatii populatiei;

- identificarea surselor responsabile de poluarea aerului si elaborarea planurilor si programelor de gestionare a calitatii aerului.

ELABORAREA PLANURILOR SI PROGRAMELOR DE GESTIONARE A CALITATII AERULUI:

In zonele si aglomerarile unde, in urma evaluarii calitatii aerului, se constata ca valorile concentratiilor in aerul inconjurator pentru unul sau mai multi poluanti depasesc valoarea limita si/sau pragul de alerta, autoritatea publica teritoriala pentru protectia mediului initiaza elaborarea planului/programului de gestionare a calitatii aerului;

Autoritatea publica teritoriala pentru protectia mediului informeaza si avertizeaza autoritatile administratiei publice locale in cazul in care sursa care a generat episodul de poluare este reprezentata de o sursa mobila;