Roșia Montană - Analiza Studiului de Evaluare a Impactului asupra Mediului

Oportunitatea implementării a proiectului, în conformitate cu princiile dezvoltării durabile

Dacă reducem principiile dezvoltării durabile la doar două enunţuri, acestea se vor referi obligatoriu la supraexploatarea resurselor neregenerabile de orice tip şi la prezervarea mediului înconjurător într-o formă cât mai aproape de echilibru.

Analiza proiectului Roşia Monatană din aceste două puncte de vedere va conduce la concluzii opuse, chiar dacă acestea nu sunt radical exprimate.

Fiind vorba de o exploatare a resurselor de subsol, este evident că activitatea companiei este în contradicţie cu prima dintre aceste idei; dacă privim în amănunt, situaţia este mai puţin problematică, aurul fiind o resursă neregenerabilă, dar de interes mai degrabă decorativ decât practic, astfel că reducerea rezervelor la nivel mondial nu este privită cu aceeaşi îngrijorare ca în cazul altor resurse, cum ar fi, spre exemplu, combustibilii fosili. Totuşi, dacă privim pragmatic, finalizarea exploatării în condiţiile propuse de companie duce la extragerea din circuitul natural a unei resurse a cărei regenerare este imposibilă, fapt ce contravine cu principiile dezvoltării durabile.

În ceea ce priveşte mediul înconjurător, celalalt aspect vizat de conceptul de dezvoltare durabilă, lucrurile stau complet opus: proiectul propus de RMGC vizează, în etapa finală, precum şi pe perioada funcţionării exploatării, lucrări complexe de reconstrucţie de mediu; situaţia este cu atât mai interesantă cu cât degradarea mediului nu este sau va fi provocată exclusiv de companie, prin lucrările de exploatare: zona este puternic poluată şi la ora actuală, ca urmare a peste 2000 de ani de exploatări miniere în zonă, exploatări care continua chiar şi la ora actuală. Sintetic vorbind, la finalul ciclului de exploatare, RMGC promite că va lăsa teritoriul în calcul complet depoluat şi curăţat, cu structurile ecosistemice refăcute.

Astfel, dacă analizăm din punctul de vedere al principiilor dezvoltării durabile, proiectul de exploatare a minereurilor aurifere de la Roşia Montană ridică şi probleme, dar oferă şi rezolvări la problemele actuale. raportând la porporţiile fiecărui aspect, proiectul este mai degrabă în conformitate cu aceste principii, rezolvând o problemă de mediu gravă şi deja existentă, decât împotriva lor, dată fiind importanţa redusă a aurului pentru reuşita generaţiilor viitoare.

2. Aspecte problematice referitoare la Evaluarea Impactului asupra Mediului

Studierea documentaţiei existente referitoare la Roşia Montană, oferită de RMGC, precum şi a diverselor studii independente realizate, duce la crearea unei imagini neclare despre subiectele tratate mai sus.

În ceea ce priveşte impactul asupra mediului, este evident că efectele se vor resimţi, la intensităţi mai mici sau mai mari. În schimb, studiile efectuate de companie, sau de firme angajate de companie, prezintă situaţii idealizate, în care activităţile firmei nu vor produce emisii sau deversări de substanţe poluante, peste limitele stabilite prin lege. Mai mult, tehnologiile folosite vor permite refacerea, în timp, a mediului, astfel încât, la închiderea exploatării, sau cel târziu în scurt timp după aceasta, condiţiile de mediu să fie mult mai bune decât în momentul actual. La aceasta se adaugă şi programele de reconstrucţie ecologică proiectate de RMGC, care se vor desfăşura începând chiar din faza de construcţie. Este greu de crezut că o intreprindere de acest nivel, care va desfăşura activităţi pe 1600 de hectare, poate fi prevăzută să funcţioneze fără scăpări, mai ales în condiţiile în care compania nu are mare experienţă în acest domeniu.

În privinţa acţiunilor care privesc reconstrucţia mediului, precum şi a celor referitoare la relocare şi strămutare, trebuie avut în vedere faptul că aceste acţiuni implică cheltuieli enorme. În consecinţă profiturile RMGC vor scădea corespunzător, motiv pentru care compania îşi asumă riscuri referitoare la acest lucru. În acest sens, un studiu întocmit de un colectiv al Academiei de Studii Economice Bucureşti, coordonat de rectorul acestei instituţii, profesorul Paul Bran, insinuează că, în anumite condiţii de piaţă, influenţate de preţul mondial al aurului, există riscul ca RMGC să devină nerentabilă, astfel că exploatarea ar putea fi inchisă, situaţie în care toate acţiunile de reconstrucţie şi relocare ar fi sistate şi lăsate pentru rezolvare statului român; de asemenea, societatea mamă Gabriel Resources Ltd. trebuie să atragă capital suplimentar pentru începerea exploatării, deoarece nu dispune de sumele necesare, situaţie care ar putea duce la o imposibilitate de plată a acesteia, şi, deci, la probleme financiare pentru exploatare. În oricare dintre aceste condiţii, toate discuţiile referitoare la reconstrucţie şi relocare-strămutare sunt inutile, fondurile necesare acestor proiecte fiind inexistente