Starea Mediului din Timis

Imagine preview
(8/10)

Acest referat descrie Starea Mediului din Timis.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 185 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Anghel Taroata

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 9 puncte.

Domenii: Ecologie, Inginerie Aerospatiala

Extras din document

CAPITOLUL 1. CADRUL NATURAL ŞI DEZVOLTAREA SOCIO-ECONOMICĂ

Judeţul Timiş se situează în partea de vest a României, la nord, se margineşte cu judeţul Arad, la est, cu judeţul Hunedoara, la sud, cu judeţul Caraş-Severin.

Coordonatele geografice sunt : la vest, longitudine estică –200 21` (Beba Veche), la răsărit, longitudine estică-22015` (Poieni), la sud, latitudine nordică 45015` (Laţunaş), iar la miazănoapte, latitudine nordică - 46010` (Cenad).

Clima

Judeţul Timiş, e dominat de un climat continental moderat, cu influenţe mediteraneene şi oceanice.

Vânturile care bat în judeţ, sunt Vântul de Vest (bate de la nord vest-vara) şi iarna (de la sud-vest) Austrul.

Datele privind mediile lunare şi anuale ale temepraturii aerului, sunt redate în tabelul 1.1. ; temperaturile medii anotimpuale la principalele statii meteorologice din judeţul Timiş, sunt redate în tabelul 1.2. ; data medie şi extremă a primului şi a ultimului îngheţ, sunt redate în tabelul 1.3. ; frecvenţa iernilor cu diferite grade de asprime în funcţie de ∑T<00C, sunt redate în tabelul 1.4., iar tabelul 1.5., prezintă frecvenţa (%) medie anuală a vânturilor pe direcţii.

Relieful este caracterizat printr-o varietate de forme morfologice : munţi, dealuri, depresiuni de contact şi câmpii, succesionate altitudinal, de la est la vest.

Munţii Poiana Rusca sunt cea mai veche şi înaltă formă de relief de pe teritoriul judeţului, fiind situaţi în extremitatea estică, cu înălţimi de aproximativ 1300 m (Vârful Padeş 1374 m, Vârful Rusca 1355 m).

La altitudini situate între 600-800 m, sunt prezente suprafeţe plane (platourile Luncani, Poieni), lipsite de pădure. La acelaşi nivel, se găsesc câteva măguri cristaline izolate : Druja (Vârful Druja 958 m), masivul Braianu (Vârful Braianu Mare 873 m), Masivul Pleşa Jdioarei (623m). In regiunea periferică a munţilor se alfă Vârful Măgura Surduc 496 m) străbătut transversal de Valea Gladna.

Intre zona montană cristalină şi cea a dealurilor piemontane sunt prezente depresiunile: Zolt, Gladna Română, Gladna Montană, Fârdea-Hăuzeşti.

Zona dealurilor piemontane, reprezintă o altă treaptă a reliefului judeţului, alcătuit din dealuri cu altitudini între 200-400 m :

- dealurile Frăgulii (Bulzii)-situate in N-V Poiana Ruscăi, depaşesc uneori 400 m altitudine (Vârful Frăgulii);

- dealurile Lăpugiului-situate între Valea Icuii şi Valea Hompsdiei;

- dealurile Făgetului-între Valea Begăi şi Valea Gladnei, cu înălţimi între 20-300 m ;

- dealurile Lugojului-situate la marginea vestică a munţilor Poiana Ruscăi, despărţiţi fiind de aceştia prin Valea Hăuzeşti ;

- dealurile Lipovei-situate între Văile Mureşului (la N), Begăi (la S), Beregsăului (la V) ;

- dealurile Silagiului-limitate de Văile Timişului şi Pogănişului, cu înălţimi situate iître 200-300 m ;

- dealurile Sacoşului-continuă spre dealurile Silagiului (spre S-E), în dreapta Văii Pogănişului. Se remarcă unele măguri ce domină regiunea, Măgura Poieni 434 m, Bleaua 356 m.

Zona câmpiei reprezintă cea mai joasă treaptă a reliefului judeţului. Ocupă partea centrală şi vestică a judeţului Timiş, pătrunzând în zona dealurilor piemontane (unde formează golfurile de câmpie ale Făgetului şi Lugojului. Treapta mai inaltă (120-170 m) constituită la bază din nisipuri şi argile, peste care se suprapun pietrişuri şi luturi. Urmează o nouă treaptă constituită din câmpii joase (80-115 m) cu lunci largi şi albii puternic meandrate.

Se disting :

- Câmpia Vinga ;

- Câmpia Gătaia ;

- Câmpia Arancăi (Mureş-Aranca) ce cuprinde lunca Mureşului şi Lunca Arancăi, separate de un interfluviu neinundabil, nu prea inalt.

- Câmpia Timişului cu altitudini 80-90 m.

Hidrografia : râurile care străbat teritoriul judeţului, fac parte din grupa râurilor de sud-vest (cu exceptia Mureşului şi Begheiului).

Râul Mureş : străbate partea nordică a judeţului, pe o lungime de 42 km.

La sud de Mureş, curge Aranca, pe o lungime de 104 km (65 km pe cuprinsul judeţului Timiş).

Bega-Veche, are o lungime de 88 km, izvorăste din Dealurile Lipovei, de la 250 m altitudine, este o continuare a Beregsăului. Printre afluenţi enumerăm : Bacin, Surduc, Niarad, Apa Mare.

Bega, işi are izvoarele în Munţii Poiana Ruscăi (1150 m altitudine) ; dintre afluenţii pe care-i primeşte pe cei 159 km, pe care ii parcurge, pe teritoriul României, enumerăm: Gladna, Cladova, Miniş, Cherteamoş, Vădana, Saşa, Niergis, Behela. Există două canale de legătura cu râul Timiş : între Coştei şi Chizătău (de alimentare) şi între Topolovăţu Mare şi Hitiaş (de desecare), precum şi canalul navigabil Bega, între Timişoara şi confluenţa cu Tisa.

Timişul : drenează judeţul Timiş pe o lungime de 141,6 km şi are ca afluenţi : Pogăniş, Lunca Birda, Nădrag, Spaia.

Bârzava şi Moraviţa sunt cele mai sudice râuri.

Câmpia Timişului are cateva tipuri de lacuri variate ca geneză :

- lacurile relicte (cele de la Satchinez şi Becicherecu Mic) sunt resturi din mlaştinile care au acoperit o mare parte din câmpie ;

- lacurile fluviale (cele de la Macedonia, Ionel, Niţchidorf, Cebza, Obad) formate în braţele părăsite şi parţial colmatate ale râurilor Bârzava, Bega, Timiş ;

- lacurile de tasare (cele de la Valcani, Deta, Izvin, Voiteg) alimentate din apa freatică, din ploi.

Lacurile artificiale, sunt rezultatul unei acţiuni directe sau indirecte, în scopuri economice.

Lacurile antropice, sunt lacurile ce s-au format în excavaţiile executate pentru extragerea argilei, cum ar fi cele de la Cărpiniş, Sânnicolau Mare, Jimbolia, Deta, Timişoara. Lacurile antropice, pot fi :

- acumulările în urma construirii de baraje : Surduc, Giarmata, Satchinez, Mănăsştur, etc.

- eleşteele piscicole : Diniaş, Urseni, Nădrag, Bazoşu Vechi, Partoş.

Vegetaţia, flora, fauna

Munţii Poiana Ruscăi, sunt acoperiţi de făgete şi păduri de amestec : Fagus sylvatica, Picea abies, Abies alba, Pinus nigra, Pinus strobus, Pseudotsuga menziensi. In localităţile Gladna şi Luncani, se află plantaţia de castani (Castanea sativa).

Mamiferele intâlnite în aceste păduri montane sunt : jderul de pădure, cerbul, mistreţul, căprioara. Printre reprezentanţii avifaunei enumerăm :

- pentru pădurile de fag : ciocănitoarea neagră, sitarul, pitulicea verde, mugurarul, inaritia verde ;

- pentru răşinoase : cocoşul de munte, piţigoiul de brădet, forfecuţa, corbul, alunarul.

In apele curgatoare se intâlnesc specii de peşti aparţinând zonei ecologice a păstrăvului.

Fagul, creşte în amestec cu gorunul, sau carpenul, la altitudini mai mici de 600 m.

In nord-estul judeţului Timiş, predomină pădurile de gorun ; printre mamiferele ce trăiesc aici amintim : vulpea, lupul, iepurele, mistreţul, căprioara ; avifauna e reprezentată de : potârnichea, ciocârlia de pădure, sturzul cântător, sturzul de vâsc, etc. In apele curgătoare, din pădurile din zonele deluroase, trăiesc specii aparţinând zonei ecologice a lipanului şi mrenei.

Intre Buziaş şi Brestovăţ, sunt tipice pădurile cereto-gârniţelor-subxerofile (Quecus frainetto-gârniţa, Quercus cerris-cerul, gorunul). Cerul şi gârniţa. au fost înlocuite de pajişti xerofile stepizate (predomină firuţa, bărboasa, păiuşul, zâzania).

Pădurile caracteristice silvo-stepei bănăţene, cuprind Prunus fructicosa-vişinel, Quercus pubescens-stejarul pufos, Acer tartaricum-arţarul tătăresc, cer, gârniţa. Fauna cuprinde : chiţcanul de câmp, şoarecele pitic, popândău, hârciog, iepure, dihor, nevăstuică, vulpea. Avifauna pentru zona colinară de cer şi gârniţă, cuprinde: ciocănitoarea pestriţă, ciocănitoarea verde, piţigoiul mare, grangurul, ţicleanul ; iar pentru zona de silvo-stepă : ciocârlia de câmp, ciocârlia mare, presura de grădină, pasărea ogorului. Speciile de păsări intâlnite, sunt fazanul şi potârnichea. In apele curgătoare din zona colinară şi de câmpie, trăiesc specii apaţinând zonei ecologice a scobarului.

In luncile râurilor, s-au păstrat stejăretele de luncă; se remarcă stufărişul şi trestiişul de la Satchinez. Avifauna cuprinde : pescărelul albastru, codobatura albă, lăstunul de mal, codobatura vânătă. In zăvoaie, sunt prezente : privighetoarea, mierla, acvila de câmp, şopârliţa neagră.

Fisiere in arhiva (1):

  • Starea Mediului din Timis.doc