Stejarul

Maretul stejar cu crengile sale ramnificate creste pana la o inaltime de 40m, traieste pana la 800 ani si ofera adapost unei sumedenii de animale si plante.

Una dintre cele mai impresionante privelisti in tinuturile impadurite temperate din nord o reprezinta stejarul comun (sau european) (Quercus robur). Este un arbore foios (caruia ii cad toate frunzele in fiecare an) care se gaseste in toata Europa, din Spania in vest si sud, pana in Ucraina in est si Scotia in nord. Stejarii pot sa traiasca pana la 800 ani si cresc pana la o inaltime de aproximativ 40m. De la varful coroanei pana la capetele radacinilor –care pot sa se extinda in adancimea solului cat ramurile de deasupra- stejarul este locuit pe toata durata anului, la toate nivelele.

Un stejar matur poate sa aiba pana la 50.000 de ghinde, desi putine dintre acestea vor cerste si se vor transforma in copaci noi. Majoritatea sunt mancate de pasari si de animale, fie in copac, fie dupa ce au cazut la pamant.

Chiar si cele ramase au nevoie de o sursa permanenta de umiditate pentru a germina.

Trezirea primavara:

Primavara, cand stejarul adormit se prezeste din somnul de iarna si apar primele frunze, incepe ciclul anual. Apare o abundenta de insecte in copac, care la randul sau atrage animalele si pasarile insectivore. Exista 100 de specii de fluturi de noapte mai mari, dintre care multi si-au primit numele dupa acest copac. Ex.(fluturele alb al stejarului; carligul stejarului; cainele stejarului). Pasarile au zona de operare specifica: pitulicea mica, pitigoiul albastru si pitigoiul mare, cintezoii si silviile de padure ocupa varful copacului. Pe trunchiul robust al stejarului, ticlenii, ciocanitoarele patate mici si mari.

Sub copac, la sol, se gasesc macalendrii, mierlele, pitigoii mari si cintezoii, asteptand sa cada ceva de sus. Noaptea, un alt fel, diferit, de vietati apar sa profite de ospatul de omizi sau fluturi. Lichenii, care se raspandesc treptat de-a lungul multor ani pe trunchiul si pe ramurile stejarului, ascund fluturii valet si fluturii patati de covor, iar frunzele moarte de la solul padurii ascund fluturele comun cu evantai. In partile moarte ale copacului, larvele de lemn, radastele si alti gandaci, precum si viespele de lemn sapa tunele protectoare in care vor vor ajunge la maturitate –doar daca scapa de ciocanitoare. Dar stejarul rezista acestor atacuri.

Al doilea val:

Prima defoliere este in curand inlocuita cu o generatie ulterioara, numita “frunzele lammas”, care la inceput sunt aramii si treptat se inverzesc.

La baza copacului revenirea soarelui aduce la viata primulele, anemonele si violetele. In mai, poiana va fi o mare de campanul. Maretul stejar arata cel mai impresionant vara, cand are frunzisul complet, dar in aceste luni calde, adesea secetoase, face un mare efort de supravietuire. La fel ca orice planta, stejarul creste si traieste prin fotosinteza –fabricile sale (frunzele) sunt actionate de energia soarelui. El trebuie sa adune substante nutritive (minerale) si apa din sol si sa le transporte pe intreaga sa inaltime –si pana la cele mai indepartate crengi, ramurele si frunze.Intr-o zi de vara, un singur copac poate sa absoarba peste 450 l apa.

Vietatile si plantele care traiesc pe stejar si langa el raman active vara. Fluturele fir de par purpuriu poate sa colonizeze frunzisul luxuriant din varful copacului, in timp ce mai jos poate sa se gaseasca fluturele imparat purpuriu. Pe trunchiul copacului traiesc mustele stejarului: acestea au obiceiul de a ramane nemiscate, cu capul orientat in jos,pe scoarta copacului.