Surse de poluare cu praf, cenușă și fum

Există, în principal, două grupe de surse generatoare de praf, cenuşă şi fum, în atmosferă:

a - surse artificiale.

b - surse naturale.

a) Sursele artificiale generatoare de praf, cenuşă şi fum cuprind, în general, toate activităţile omeneşti bazate pe arderea combustibililor lichizi, solizi sau gazoşi.

Sursele artificiale pot fi grupate în doua mari categorii:

a.1 - surse bazate pe arderea combustibililor în scop industrial;

a.2 - surse bazate pe arderea combustibililor în scop domestic.

a.1 În tabelul 1 se prezintă unele surse industriale de poluare cu praf, fum şi cenuşă iar în tabelul 2, producţia specifică de fum şi praf pe industrii.

Surse industriale de poluare cu praf, fum şi cenuşă

Industria Sursa de poluare Produsul poluant

Oţelării. Furnale, maşini de sintetizare. Oxizi de fier, fier, fum.

Turnătorii de fontă. Furnale, instalaţii de dezbatere. Oxid de fier, praf, fum, fumuri de ulei.

Metalurgia neferoasă. Furnale şi topitorii. Fum, fumuri de ulei şi metale.

Rafinării de petrol. Regeneratori de catalizatori, incineratori de nămoluri. Praf de catalizator, cenuşă de nămol.

Fabrici de hârtie. Cuptoare de recuperare a chimicalelor şi de calcar. Prafuri de chimicale.

Sticlă şi fibre de sticlă. Manipularea materiilor prime, cuptoare de sticlă, tragerea firelor. Praf de materii prime, ceaţă de acid sulfuric, oxizi alcalini, aerosoli de răşini.

Tabel 1

Producţia de fum şi praf în industrii

Industria Emisia de fum şi praf

Siderurgie 10 kg / tonă metal

Fonterii 15-25 kg / tonă metal

Procesarea aluminiului 450 kg / tonă metal

Topitorii de bronz şi alamă 12 kg / tonă metal

Tabel 2

O importantă sursă industrială, în special de praf, o reprezintă industria materialelor de construcţie, care are la bază prelu¬crarea unor roci naturale (silicaţi, argile, calcar, magnezit, ghips etc.).

Din cadrul larg al industriei materialelor de construcţii se detaşează, sub aspectul impactului exercitat asupra mediului ambiant, industria cimentului. Materialele de bază, care intra în fabricarea cimentului, sunt piatra calcaroasa amestecată cu magme sau cu argile. Sunt cunoscute şi aplicate doua procedee de fabricare:

- procedeul uscat, în care materiile prime sunt deshidratate, fărâmiţate în mori speciale şi trecute apoi în cuptoare rotative lungi, unde sunt tratate la temperaturi înalte;

- procedeul umed, în care materiile prime se amesteci cu apă, apoi în stare umedă se macină în mori speciale, după care, partea rezul¬tată este trecută la rândul ei în cuptoare rotative, unde procesul este acelaşi ca la procedeul uscat;

Temperaturile din cuptoare determină mai întâi fărâmiţarea mate¬rialului, cu formare de clincher iar apoi, prin măcinare, se obţin particule foarte fine, care constituie cimentul propriu-zis. Procesele tehnologice descrise produc cantităţi mari de praf, în toate verigile lanţului tehnologic: uscătoare, mori de materii prime, cup¬toare, procese intermediare. Din uscătoare se elimina în atmosferă aproxi¬mativ 10% din cantitatea introdusă, în mori, 1-3% din cantitatea prelucrată, în cuptoarele rotative, 10%, iar în procesele intermediare, intre 2 şi 4%. În total se pierde intre 20 şi 25% din materia primă prelucrată la procedeul uscat şi 1045% la procedeul umed. Praful rezultat din industria cimentului este împrăştiat până la dis¬tanţa de peste 3 km faţă de sursă, concentraţia acestuia în apropierea surselor, variind intre 500 şi 2000 t/km2/an. Fumul constituie partea invizibili a substanţelor ce se elimină prin coşurile întreprinderilor industriale şi este constituit din vapori de apă, gaze, produşi incomplet arşi (cărbune, hidrocarburi, gudroane etc.) şi alte impurit4i înglobate şi eliberate cu ocazia arderii.