Albania

Tendinte economice

Albania a fost cea din urma tara din Europa Centrala si de Est care a adoptat reforme pe piata libera. Desi economia s-a îmbunatatit în ultimii câtiva ani (mai ales începând cu 2003), totusi, Albania ramâne una dintre cele mai sarace tari din Europa, cu PIB pe cap de locuitor estimat la 2870 USD în 2006. rata de crestere a PIB a fost de 5,9% în 2004 si 5,4% în 2005. se estimeaza ca a ajuns la 5% în 2006. fondul Monetar International prevede o rata de crestere de 6% în 2007; sustinuta de cererea domestica si investitiile publice. Programul reformei economice a fost împiedicat si de economia neoficiala foarte vasta a Albaniei, economie care, potrivit estimarilor facute de FMI, reprezinta 50% din PIB. Inflatia este tinuta sub control (estimata la 2,2% în 2006), dar rata oficiala a somajului este de aproximativ 16%. Aproape 30% din populatie traieste sub nivelul de saracie. Tara se sprijina în principal pe banii trimisi de albanienii care lucreaza peste hotare, majoritatea în Grecia si Italia.

Principale ramuri ale industriei

Albania continua sa depinda de sectorul agricol, care înca mai contribuie cu aproape 25% la PIB si ofera locuri de munca pentru aproximativ 60% din populatia activa. Principalele recolte cultivate în tara sunt cerealele (în special grâu si porumb), bumbac, tutun, cartofi si sfecla de zahar. Albania este bogata în resurse minerale, în special petrol, lignit, cupru, crom, calcar, sare, bauxita si gaze naturale. Mineritul, industria alimentara, textila, confectionarea de haine si încaltaminte, cât si cimentul, sunt printre principalele ramuri ale industriei. Au fost de asemenea construite centrale tehnologice, chimice si de prelucrare a fierului si otelului, si exista si câteva hidrocentrale. Sectorul industrial contribuie cu aproximativ 20% la PIB în timp ce sectorul de servicii (în special turismul) reprezinta aproape 55%.

Comertul international

Albania se confrunta cu un dezechilibu negativ sever în ceea ce priveste comertul. Rata comertului strain în PIB al tarii atinge aproape 70%. Desi guvernul încearca sa atraga investitori straini, acesta este împiedicat de infrastructura inadecvata, în ceea ce priveste energia si transportul, disponibila în tara. Primii trei parteneri de export ai Albaniei sunt Italia, Grecia si Germania. Principalele marfuri exportate sunt încaltaminte, textile si haine, si fier si otel. Primii trei parteneri de import sunt Italia, Grecia si Turcia. Albania importa în principal masini, combustibili si uleiuri minerale, echipamente electrice si electronice si automobile. Comertul Albaniei cu statele membre ale UE reprezinta aproximativ 75% din comertul strain total.

Albania ramâne una dintre cele mai sarace tari din Europa. Potrivit Bancii Albaniei, venitul pe cap de locuitor era de 2,550 USD în 2005. Rata oficiala a somajului este de 14,2%, iar 18,5% din populatie traieste sub nivelul saraciei, dupa cum este mentionat în Evaluarea Saraciei pentru anul 2005, efectuata de Banca Nationala. Aproape 60% din toti angajatii lucreaza în sectorul agricol, desi industriile de constructii si de servicii s-au mai dezvoltat recent; cea din urma a înregistrat o crestere semnificativa datorita turistilor de etnie albaniana din zona Balcanilor. PIB-ul se compune din agricultura (aprox. 24%), industrie (aprox. 13%), sectorul de servicii (aprox. 39%), transport si comunicatii (12%), constructii (11%) si banii trimisi de catre muncitorii albanieni de peste hotare – mai ales Grecia si Italia (aprox. 14%).

Albania era cea din urma tara din Europa Centrala si de Est care a adoptat reforme democratice si reforme pe piata libera. Mai mult, Albania a plecat dintr-o pozitie relativ dezavantajata, datorita politicii economice catastrofale purtata de Hoxha. Tranzitia de la o economie centralizata la un sistem orientat înspre piata a fost aproape la fel de dificila pentru Albania ca perioada comunista prin care a trecut tara.

Guvernul democrat ales, care a intrat la putere în aprilie 1992, a lansat un program ambitios de reforma economica menit sa împiedice deteriorarea economica si sa aduca tara pe drumul spre o economie de piata. Elementele cheie includeau liberalizarea sistemului de pret si de schimb, consolidarea fiscala, rezerva monetara si o ferma politica a veniturilor. Acestea au fost complementate de un pachet complet de reforme structurale, inclusiv privatizarea, reforme în domeniul întreprinderilor si în sectorul financiar, si crearea cadrului juridic pentru economia de piata si activitatea în sectorul privat.

Rezultatele eforturilor Albaniei au fost initial încurajate. Conduse de sectorul agricol, PIB-ul real a crescut, iar moneda nationala a Albaniei, lek, s-a stabilizat. Viteza si vigoarea raspunsului antreprenorial privat la deschiderea si liberalizarea Albaniei au fost mai mult decât se astepta. Începând cu 1995, totusi, progresul a stagnat. Darâmarea schemelor infame sub forma de piramida, în 1990, si instabilitatea care a urmat au consituit un urias pas înapoi, din care economia Albaniei înca mai încearca sa-si revina.

În ultimii ani, economia Albaniei s-a îmbunatatit, desi dezvoltarea infrastructurii si reformele majore legate de colectarea taxelor, legile proprietatilor si domeniul bancar înainteaza greu. Între 2001-2005, Albania a înregistrat o crestere medie a PIB-ului de 5,8%. Disciplina fiscala si monetara a mentinut inflatia relativ scazuta, la o medie de aproape 2,5% pe an, între 2003-2005. datoria publica a Albaniei a ajuns la 55% din PIB în 2005, iar deficitul comercial crescând a fost estimat la 21,8% din PIB în 2005. reforma economica a fost si ea împiedicata de economia neoficiala foarte vasta a Albaniei, pe care FMI o estimeaza la 50% din PIB.