Amortizarea imobilizărilor corporale

Amortizarea activelor imobilizate

In bilantul contabil al interprindrii,activele imobilizate,ca rezultanta a procesului de investire sunt reflectate la valoarea contabila neta determinate ca o diferenta,in functie de urmatoarele elemente:

• Suma bruta a activelor imobilizate,stabilita in functie de costul investitiilor;

• Suma amortismentelor datorita deprecierii in timp a activelor imobilizate.

Amortismentele apar, asadar, ca o micsorare a valorii bunurilor

destinate sa serveasca activitatea interprinderii o perioada in timp mai indelungata (mai mare de un an) si care se consuma treptat.

Particularitatea rotatiei activelor imobilizate consta in aceea ca ele participa la mai multe cicluri de productie, pe perioada mai multor ani si, in mod treptat, isi transfera o parte din valoarea lor asupra noilor utilitati create cu acestea, ca urmare a uzurii lor.

Temeiul economic sau baza amortizarii activelor imobilizate o constituie asadar uzura acestora.

Uzura este un proces complex, concretizat in scaderea treptata a utilitati activelor imobilizate, fie ca urmare a utilizarii sau neutilizarii, fie ca urmare a aparitiei de active imobilizate mai ieftine,sau cu parametrii tehnico-functionali superiori.In legatura cu procesul uzurii activelor imobilizate,

trebuie facute doua clarificari :

1. Fiind un proces de depreciere a activelor imobilizate

datorat utilizarii sau timpului,ori aparitiei de noi active imobilizate mai convenabile din punct de vedere economic,uzura nu afecteazaaintreaga masa a activelor imobilizate,ci numai pe celeasupuse deprecierii.

Astfel, din categoria imobilizarilor necorporale, nu se supune procesului de uzura si, implicit, de amortizare, fondul comercial (de comert) al interprinderii, deoarece nu se concretizeaza in elemente de patrimoniu,ci in elemente nemateriale, dar care concura la mentinerea sau dezvoltarea potentialului interprinderii : clientela, vadul comercial, debuseele, reputatia conducerii.Din categoria imobilizarilor corporale, nu se uzeaza terenurile,deoarece potentialul lor de reproducere este considerat infinitiv.De asemenea,nu se supun uzurii si amortizarii toate imobilizarile financiare,eventualele subvalori inregistrate la valorificarea acestora influentand direct rezultatul final al interprinderii.Rezulta ca, uzura este caracteristica in principal mijloacelor fixe : cladiri, constructii speciale, masini, utilaje, aparate de masura, mijloace de transport, etc, care constituie ponderea imobilizarilor in interprinderile industriale, de constructii, transport, comert.

2. Uzura activelor imobilizate imbraca doua laturi : uzura

fixa sau materiala ca urmare a utilizarii sau a timpului si uzura morala, ca urmare a perimarii datorita evolutiei tehnicii si productivitatii muncii in ramurile economice producatoare de active imobilizate, respectiv aparitiei de mijloace fixe superioare functional sau realizarii acelorasi tipuri,dar la preturi mai mici.

Uzura fizica reprezinta baza materiala a pierderii valorii mijloacelor fixe, fiind determinata de intensitatea folosirii acestora in produsele de fabricatie precum si de actiunea unor factori naturali.Intensitatea cu care se produce uzura fizica este o rezultanta a unui complex de factori, si anume : gradul de solicitare a mijloacelor fixe, modul de pastrare si folosire a acestora, conditiile concrete existente in diferite ramuri economice.Determinarea ritmului si uzurii fizice nu constituie o dificultate aparte pentru interprinderile romanesti, deoarece legiuitorul a prevazut posibilitatea deducerii legale a amortismentului ca si cheltuiala de exploatare in functie de gradul de utilizare al acestora, iar conditiile de mediu specifice : umed, coroziv, s-au avut in vedere in stabilirea duratei de folosinta a mijloacelor fixe.

Asupra mijloacelor fixe, insa, actioneaza si uzura morala si, ca atare, proportiile si ritmul pierderii si al transmiterii valorii lor in produsele de fabricatie sunt mai mari si, de aceea, trebuie sa fie reflectate in procesul de amortizare.Uzura morala, in fapt, nu modifica marimea fondului de amortizare care se alimenteaza succesiv, ci scurteaza duratele de functionare a mijloacelor fixe.

Uzura, fie fizica sau morala, determina pierderea treptata a valorii mijloacelor fixe, in timp ce forma lor fizica specifica ramane, in general, neschimbata panaala scoaterea lor din functiune datorita efectuarii regulate a reparatiilor capitale.Are loc, asadar, o separare in timp intre reproducerea valorii mijloacelor fixe si reproductia valorii de intrebuintare, particularitate care sta la baza procesului obiectiv al amortizarii lor.

Notiunea de amortizare poate fi folosita cu mai multe intelesuri.Astfel, in sens larg, ea este o ’’ reducere inversabila, repartizata pe o perioada determinata a sumei anumitor posturi de bilant’’.Astfel, prin aceasta ezprimare este inteleasa amortizarea unui imprumut, respectiv stingerea treptata a imprumutului pe calea rambursarii sumei imprumutate pe perioada de timp convenita in contractul de credit sau amortizarea activelor imobilizate, respectiv recuperarea treptata a valorii acestora prin introducerea in costurile produselor sau serviciilor si in incasareaapretului sau tarifului acestora.

Aceasta definitie delimiteaza notiunile de ’’amortizare’’ si ’’provizion’’.In timp ce amortizarea este reducerea inversibila datorata deprecierii, provizionului este reducerea valorii unui element de activ(stocuri de materii prime, produse finite, creante fata de clienti) datorate unor cauze care nu pot fi judecateaca ireversibile(cresteri de preturi, cresteri ale cursului de schimb valutar).Totodata, amortizarea este caracteristica atat unor elemente de activ (imobilizari necorporale si corporale sau chiar obiecte de inventar) cat si unor elemente de pasiv(imprumuturile contractate) pe cand provizioanele se constituie numai pentru elementele de activ.

La randul ei, amortizarea activelor poate fi abordata diferit.Astfel, potrivit aceluiasi autor, pot fi desprinse trei conceptii de amortizare : juridico-contabila, economica si financiara.