Analiza evoluției pieței de capital de la înființare și până în prezent

1. INTRODUCERE

In tara noastra tranzitia la economia de piata a readus in actualitate necesitatea construirii unei piete bursiere. Din păcate, cel puţin până în prezent, acest proces a fost privit mai mult ca unul formal neexistând voinţa sau poate putinţa de a crea o piaţă de capital eficientă ce ar fi putut contribui atât la securitarea tranziţiei economice, cât mai ales la o mai bună performanţă economică. Din această perspectivă am încercat să surprindem, în lucrarea de faţă, modul în care s-a dezvoltat piaţa de capital în România.

Ca orice fenomen de amploare, crearea pieţei de capital după 1990, s-a caracterizat prin dificultate. O dată cu reorganizarea agenţilor economici, am asistat la o transformare majoră în structura proprietăţii din economie: cea mai mare parte a întreprinderilor au devenit societăţi comerciale pe acţiuni, ale căror titluri erau deţinute de stat. S-au creat, astfel, premisele alimentării pieţei secundare cu acţiuni, proces care se v-a realiza pe scară largă o dată cu trecerea la privatizarea în masă.

Crearea premiselor pentru dezvoltarea pieţei de capital în România s-a realizat în anii 1994 şi 1995, o data cu adoptarea Legii 52/1992 şi înfiinţarea autorităţii pieţei – Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM).

Slaba performanţă a pieţei de capital în România de până în acest moment îşi are originea în condiţiile care au guvernat lansarea bursei. Este vorba de mai multe decalaje şi dezechilibre: între restructurarea sistemului bancar şi organizarea pieţei de capital; între apariţia pieţei primare şi crearea pieţei secundare organizate; între lansarea procesului de privatizare şi crearea instituţiilor pieţei de capital.

Din punct de vedere al modului de funcţionare şi organizare, piaţa valorilor mobiliare din România a fost din start organizată pe două componente: Bursa deValori Bucureşti şi piaţa RASDAQ.

Începând cu anul 2002, piaţa de capital a trecut printr-un amplu proces de legiferare. Au fost adoptate patru legi care au reglementat comprehensiv toate sectoarele de activitate în acest domeniu. Utilizarea pieţei de capital drept soluţie alternativă la finanţarea bancară poate creea premisele unei noi abordări a elementelor împrumutului, în condiţii de piaţă. De asemenea, finanţarea autorităţilor locale prin intermediul împrumuturilor obligatare consolidează autonomia financiară a acestora, oferind soluţii eficiente pentru completarea bugetului local.

2. PIATA DE CAPITAL

Piata de capital reprezinta ansamblul relatiilor si mecanismelor prin intermediul carora capitalurile disponibile din economie sunt dirijate catre agentii economici sau catre orice alta entitate publica sau privata solicitatoare de fonduri. Piata de capital functioneaza ca un mecanism de legatura intre cei ce manifesta un surplus de capital (investitori) si cei care au nevoie de capital (emitenti).

Piata de capital (financiara) este o piata a fondurilor pe termen mediu si lung, pe care se emit si se tranzactioneaza valori mobiliare, care servesc drept suport al schimbului de capitaluri.

Trasaturile pietelor de capital :

• Sunt structuri deschise, in sensul ca, plasamentul este efectuat in marea masa a investitorilor iar tranzactiile cu valorile mobiliare au caracter public;

• Produsele pietei de capital sunt instrumente utilizabile pe termen mediu si lung, in timp ce, pe piata monetara, resursele sunt utilizate ca finantari pe termen scurt;

• Valorile mobiliare se caracterizeaza prin negociabilitate si prin transferabilitate.

Miscarea fondurilor in economie se poate realiza prin 2 modalitati : finantare directa si finantare indirecta.

Cererea de capital provine de la cativa mari agenti economici (statul; colectivitati locale; orase; regiuni) a caror principala motivatie in obtinerea de finantare o constituie acoperirea cheltuielilor, a deficitului bugetar.

Oferta de capital provine din economisire. Agentii economici care dispun de astfel de economii le pot pune la dispozitia bancilor sau le pot investi direct sub forma de investitii reale.