Analiza Financiară a Întreprinderii

Analiza financiară are ca obiect evaluarea politicii financiare a întreprinderii într-o perioadă trecută şi facilitarea luării în cadrul acesteia a unor decizii viitoare,

Ea investighează două domenii importante:

- echilibrul financiar;

- rentabilitatea.

Analiza atenta a contului de rezultate este indispensabilă pentru efectuarea analizei financiare.

Astfel, analiza financiară se sprijină pe documentele întreprinderii dar utilizează şi alte surse de informare.

Pe lângă un studiu strict al conturilor şi bilanţului, analiza financiară urmăreşte specificul activităţii întreprinderii, calitatea echipei de conducere, motivarea personalului, performanţele şi tehnologia aplicată.

Rezultatele acestei analize pot fi utilizate fie în interiorul întreprinderii şi serveşte conducerii acesteia, fie în exteriorul întreprinderii, atunci când este solicitată de către partenerii acestuia.

Echilibrul financiar al întreprinderii se apreciază în cea mai mare parte utilizând datele din bilanţul întreprinderii care, spre deosebire de bilanţul contabil operează cu o concentrare a anumitor conturi.

Prezentarea conturilor de activ şi pasiv se face după criteriul omogenităţii.

Criteriile de bază utilizate în elaborarea bilanţului financiar sunt:

- lichiditatea;

- exigibilitate.

În ceea ce priveşte activul bilanţului este necesar ca toate elementele înscrise la acest capitol să reprezinte o valoare reală a activului, procedându-se la eliminarea nonvalorilor.

În cazul activelor se cuprind imobilizările necorporale, imobilizările corporale, imobilizările financiare, stocurile, creanţele de exploatare valorile mobiliare de plasament şi disponibilităţile, primele pentru rambursarea obligaţiunilor, regularizările.

În ceea ce priveşte pasivul bilanţului, analiza financiară se efectuează asupra unui bilanţ la care s-a realizat repartizarea veniturilor.

În pasiv intră: capitalurile proprii, datoriile pe termen mediu şi lung, provizioanele pentru riscuri şi accidente.

Analiza financiară trebuie să aprecieze dacă gradul lichidităţii activelor întreprinderii este suficient de ridicat pentru a-i permite acesteia să facă faţă în orice moment angajamentelor pe care şi le-a asumat, respectiv pentru a-i asigura solvabilitatea.

Echilibrul financiar este apreciat prin confruntarea gradului de lichiditate a activelor cu gradului de exigibilitate a elementelor pasivului.

Pentru realizarea acestei analize pot fi utilizate ca instrumente: fondul de rulment şi indicatorii de structură.