Aplicarea Deciziilor de Grup în Administrația Publică din România

1. Decizia de grup

În ultimii ani s-au înmulţit deciziile luate în cadrul unor grupuri de lucru, deşi în administraţia publică, situaţiile în care managerul ia singur deciziile sunt cele mai frecvente. În instituţiile publice au început să se deruleze activităţi sub formă de proiecte ceea ce a adus la crearea unor grupuri de lucruri mixte alcătuite din specialişti cu formare diferită şi care aparţin unor subdiviziuni diferite ale organizaţiilor. În cadrul acestor grupuri, deciziile se iau în comun, între participanţi.

Oxford English Dictionary (1989) defineşte grupul ca “un număr de persoane sau lucruri private ca formând o unitate caracterizată prin relaţii economice sau clasificate ca o entitate cu similarităţi comune”. Grupul este o mulţime de indivizi care sunt prezenţi în acelaşi loc, în acelaşi timp, dar care nu formează o unitate şi care nu se caracterizează prin anumite similarităţi.

Deciziile de grup se fundamentează atât la nivel central cât şi la nivel local al administraţiei, permit utilizarea cunoştinţelor şi experienţei mai multor funcţionari publici şi specialişti. La eleborarea lor participă mai multe persoane reunite în birouri, direcţii, comisii, ministere, Guvern, Parlament.

Scopul luării deciziilor de grup este de a lua în considerare, a înţelege bine acţiunile de realizare a obiectivelor pe care membrii grupului le consideră că sunt valoroase. Premisa de bază a luării deciziilor de grup constă în aceea că, cu atăt mai mulţi vor fi convinşi că varianta aleasă va fi cea mai bună.

Luarea în gup a deciziilor are avantaje evidente dar, în anumite condiţii poate prezenta şi inconviente demne de luat în seamă.

Avantaje şi dezavantaje ale deciziilor de grup:

Avantaje:

1. În procesul decizional de grup sunt generate mai multe informaţii şi sunt utilizate mai multe cunoştinţe.

2. Sunt generate mai multe alternative decizionale.

3. Implicarea în aplicarea deciziei finale va fi mai mare din partea celor implicaţi.

4. Se poate ajunge la îmbunătăţirea comunicării, datorită faptului că managerii implicaţi îşi informează subalternii în legătură cu motivele luării deciziei.

5. În selectarea alternativei optime, grupurile pot fi mai dispuse să îşi asume riscuri mai mari decât decidenţii individuali.

6. Creşterea creativităţii rezultată din existenţa mai multor abordări şi puncte de vedere diferite.

7. Subalternii îşi îmbunătăţesc capacitatea de a lua decizii.

Dezavantaje:

1. Procesul decizional de grup durează mai mult şi presupune deci costuri mai mari.

2. Datorită faptului că grupurile nu pot răspunde pentru succesul implementării, această abordare poate determina apariţia unei situaţii în care nimeni nu este răspunzător.

3. Membrii grupului pot fi presaţi să accepte decizia preferată de majoritate; de asemenea, unul sau mai mulţi membri pot domina grupul, reducându-i eficacitatea.

4. Deciziile de grup pot fi, în unele situaţii, rezultatul compromisului sau al indeciziei unei părţi a grupului.

5. Indivizii pot începe să creadă că ar trebui să fie implicaţi în toate deciziile, inclusiv în cele care în mod normal sunt unilaterale şi impuse din partea superiorilor.

6. Poate interveni fenomenul numit „gândire de grup”.

Gândirea de grup apare atunci când membrii grupului au o puternică dorinţă de consens şi coeziune şi sunt mai puţin interesaţi să ajungă la cea mai bună soluţie cu putinţă. Unele cauze ale gândirii de grup sunt izolarea grupului faţă de informaţiile externe, existenţa unui lider puternic şi dominant şi lipsa de proceduri de căutare potrivită de alternative şi asigurare a luării în considerare a tuturor părerilor.

Managerii pot lua măsuri prin care să evite apariţia gândirii de grup. Este necesar ca fiecare membru al grupului să evalueze toate alternativele şi să ia în considerare atât avantajele, cât şi dezavantajele acestora.