Argentina - fișă de țară

Dinamica macroeconomică

Argentina beneficiază de resurse naturale bogate, o populaţie cu un grad înalt de educare, sectorul de agricultura orientat spre export si o bază industrială diversificată. Acum 100 de ani, Argentina era una dintre cele mai bogate ţări, însă crizele economice, ineficienţa politicii fiscale şi monetare de la sfârşitul secolului XX au condus la ruinarea economică şi politică a statului între anii 1998-2001. În decembrie 2001 a fost recunoscută starea de default, cea mai mare criză economică din istorie. Revenirea Argentinei a avut loc în timpul mandatului lui E. Duhalde şi N. Kirchner, când a fost stabilită paritatea fixă a pesosului faţă de dolarul american, au fost majorate taxele de export şi facilitate posibilităţile de creditare. Astfel, Argentina a prezentat o creştere stabilă de 9% a PIB-ului real între anii 2003-2006, reuşind în 2006 să întoarcă datoriile către FMI, reducând serviciul datoriei externe.

Structura economică

Economia Argentinei este structurată după cum este afişat în fig. 2, principalul aport la PIB-ul ţării fiind adus de către servicii, urmate de industrie. Ramurile principale ale industriei ca aport la economia Argentinei sunt cele a industriei textile în special, industriei alimentare, industria chimică şi petrochimică, dar în ultima vreme o tot mai mare importanţă câştigă industria constructoare de maşini, metalurgia. Agricultura, deşi contribuie doar cu 9% la PIB-ul Argentinei, este apreciată pe plan mondial, prin produsele sale de calitate (floarea-soarelui, soia, struguri şi lămâi, grâu şi porumb, ceai, tabac, arahide, produse din carne).

Economia financiară

Moneda naţională a Argentinei – peso (ARS) – a cunoscut o revigorare în 2002, când a fost fixată paritatea fixă de 1:1 faţă de dolarul american, iar imediat după depăşirea crizei a cunoscut un grad redus de devalorizare, astăzi stabilindu-se un curs de 3 peso pentru 1 dolar american.

În perioada crizei economice, inflaţia a depaşit 41%, peso-ul argentinian fiind refuzat de majoritatea comercianţilor ca mijloc de plată. După redresarea situaţiei şi până în 2006, inflaţia a fost sub 10%, în prezent fiind de 10,9% cu o tendinţă de creştere. Pentru a opri tendinţele inflaţioniste, se estimează o creştere a presiunii fiscale, ceea ce cumulat cu stagnarea salariilor ar putea duce la încetinirea ritmului de creştere economică.

Imediat după criză, gradul de îndatorare a Argentinei depaşea 100% din PIB, dar rezultatele favorabile din ultimii ani au permis întoarcerea creditelor contractate, în prezent datoria publică fiind de 64% din PIB.