Armonizarea eșecurilor gemene din economia societății omenești

In spatiul economic s-au dezvoltat o multitudine de strategii si comportamente ale agentilor economici datorate dinamicii variabilelor pietei.Pe langa faptul ca trebuie sa respecte legile pietei, participantii la viata economica trebuie sa respecte si cerintele impuse de puterea publica in domeniul respectiv.

Piata este definita ca spatiul economic in care se pozitioneaza toti agentii economici si in cadrul caruia stabilesc relatii in vederea realizarii schimbului de bunuri si servicii.

Esecul pietei reprezinta o situatie in care piata esueaza in atingerea standardelor acceptate de eficienta si echitate sau in care preturile nu mai indeplinesc satisfacator functiile de transmitere a informatiilor, asigurarea de stimulente si distribuirea venitului.

Piata asigura reglarea sistemului economic prin stabilirea preturilor de echilibru, ca urmare a jocului concurentei.Pentru a genera eficienta, piata trebuie sa fie cat mai apropiata de concurenta perfecta.O economie perfect concurentiala este eficienta deoarece produce acolo unde pretul este egal cu costul marginal; aceasta duce la maximizarea sumei surplusurilor producatorilor si consumatorilor.

Concurenta desemneaza tipul specific de relatii intre agentii economici – producatori sau consumatori – care actioneaza pe piata pentru realizarea propriilor interese, conform libertatii de actiune si al liberei initiative.Asadar, consecintele concurentei sunt cresterea eficientei economice, pentru producatori – maximizarea profitului, iar pentru cumparatori – maximizarea satisfactiei.

Sistemul de piata nu va fi suficient de eficient daca este lasat sa functioneze fara restrictii deoarece va exista tendinta de a se produce prea mult din unele bunuri si prea putin din altele.

Pietele libere nu genereaza in mod obligatoriu eficienta din cauza excluderii ineficiente a utilizatorilor de la oportunitatile cu exces de capacitate, de la resursele detinute in proprietate comuna, de la bunurile publice, externalitati, informatia asimetrica, piete incomplete.

Piata concurentiala prezinta si imperfectiuni, creaza insuccese atat pentru agentii economici care nu se pot adapta la cerintele sale, cat si in cadrul sistemului economic unde s-a manifestat.

O prima cauza a esecului pietei ar fi datorata structurii acesteia – acest insucces se manifesta atunci cand intr-un domeniu nu este asigurata concurenta intre mai multi producatori. Este cazul pietei de monopol, in cadrul careia nu exista atomicitate la nivelul ofertei, aceasta fiind concentrata intr-o singura firma.Monopolul nu satisface trebuintele consumatorilor datorita cresterii preturilor si scaderii productiei.Pretul si profitul firmei cu pozitie de monopol se supun unor reglementari guvernamentale, pretul de monopol fiind mai mare decat costul mediu si asigurand un profit suplimentar ( profit de monopol). In plus, legislatia anti-trust nu vizeaza situatia de monopol, ci practicile monopoliste, urmarind sa limiteze puterea economica a marilor firme.

O alta cauza a esecului pietei sunt externalitatile, adica efectul producerii sau consumarii unui bun al carui impact se rasfrange asupra unei terte parti, alta decat cumparatorul sau vanzatorul bunului respectiv si care nu este reflectat in preturi.

Externalitatile genereaza costuri si beneficii care nu sunt incluse in preturile pietei, de aceea semnalele furnizate de preturi sunt distorsionate, iar deciziile luate pe baza lor nu vor reflecta pe deplin valoarea resurselor utilizate.

Bunurile publice sunt un alt insucces al pietei. Un bun public este un bun sau un serviciu care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii : nu poate fi furnizat unei persoane fara a fi furnizat si altei persoane si odata ce este furnizat cuiva poate fi furnizat de ori cate ori la un cost marginal egal cu zero.

Indivizii au posibilitatea de a beneficia de pe urma bunului public atunci cand altcineva suporta cheltuielile acestuia si de aceea nici nu mai sunt motivati sa plateasca pentru acesta.Bunurile publice sunt caracterizate de non-exclusivitate, deci individul care detine drepturile de proprietate nu poate exclude de la consum pe cei care nu platesc.Astfel, niciun producator care urmareste maximizarea profitului nu va fi stimulat sa ofere un astfel de bun.

Nu in ultimul rand, esecul pietei se datoreaza informatiei imperfecte. Informatia ar trebui sa fie in intregime accesibila fara eforturi producatorilor si consumatorilor, acestia din urma putand avea o satisfactie maxima din utilizarea de bunuri cunoscand preturile si caracteristicile marfurilor.

Din perspectiva procesului de achizitionare a informatiilor necesare fundamentarii deciziilor si pentru a intelege mai bine realitatea, agentii economici trebuie sa tina cont de costul achizitiilor informatiilor si de timpul pe care aceasta il implica.

Un exemplu al informatiei imperfecte este problema informatiei pe piata muncii in legatura cu analiza somajului voluntar, care a fost cercetata de G. Stigler in lucrarea “The Economics of Information”. In opinia acestuia o persoana poate alege somajul voluntar pentru a avea timpul necesar cautarii unei noi ocupatii daca este nemultumita la vechiul loc de munca. Somajul involuntar nu trebuie confundat cu cel voluntar si poate fi exclus prin imbunatatirea informatiilor disponibile.

Intr-o economie imperfecta agentii economici intampina dificultati cand vine vorba de cunoasterea tehnologiilor existente, costurile factorilor de productie si contributia acestora in procesul de productie.De aceea este dificil sa inregistreze maximum de eficienta, iar costurile de productie sa fie minime.

Asadar, piata concurentiala este pilonul economiei de piata, insa evolutia sa este marcata atat de succese, cat si de esecuri.