Auditul Intern

Activităţile de audit intern se desfăşoară in diverse medii legale şi culturale, în interiorul organizaţiilor care variază în funcţie de scop, mărime, complexitate şi structură şi de către persoane din interiorul sau din afara organizaţiei. Deşi diferenţele pot afecta procedurile auditului intern în fiecare mediu, conformitatea cu Standardele Internationale pentru procedurile profesionale de audit intern este esentială în condiţiile în care responsabilităţile auditorilor interni se intrepătrund.

1.Definirea auditului intern

Cu privire la auditul intern in literatura de specialitate există mai multe definiţii:

Institutul Francez al Auditorilor si Controlorilor Interni (IFACI) defineşte auditul intern, în felul următor:’’ Auditul intern reprezintă, în cadrul întreprinderii, funcţia responsabilă cu revizuirea periodică a mijloacelor de care dispune conducerea şi managerii de la toate nivelurile, mijloacele folosite pentru a conduce şi controla întreprinderea. Această funcţie este asigurată de un serviciu aflat în subordinea Consiliului de Administraţie, dar care este independent de celelalte servicii. În cadrul reviziilor periodice, obiectivele principale ale auditului intern sunt: să verifice dacă procedurile care asigură securitatea întreprinderii sunt suficiente; să verifice sinceritatea informaţiilor , regularitatea operaţiunilor, eficienţa organizării’’ .

Institutul Auditorilor Interni (IIA), fondat în 1941 de un grup de specialişti din New York precizează în anul 1990 că: ,,Auditul intern este o funcţie de evaluare independentă a organizaţiei. Ea formează un serviciu de examinare şi evaluare a activităţilor acesteia’’.

În România Legea nr.133/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar stipulează la art. 18, că ,,începînd cu exerciţiul financiar al anului 2001 entităţile ale căror situaţii financiare sunt supuse auditului financiar sunt obligate să organizeze şi să asigure exercitarea activităţii profesionale de audit intern, potrivit normelor legale în vigoare’’.

Şi defineşte auditul intern, astfel:’’ Auditul intern reprezintă activitatea de examinare obiectivă a ansamblului activităţilor entităţii în scopul furnizării unei evaluări independente a managementului riscului, controlului şi proceselor de conducere a acestuia’’.

2. Tipuri de audit intern

Tipurile de audit sunt următoarele:

a) auditul de sistem, care reprezintă o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere şi control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea funcţionează economic, eficace şi eficient, pentru identificarea deficienţelor şi formularea de recomandări pentru corectarea acestora;

b) auditul performanţei, care examinează dacă criteriile stabilite pentru implementarea obiectivelor şi sarcinilor entităţii publice sunt corecte pentru evaluarea rezultatelor şi apreciază dacă rezultatele sunt conforme cu obiectivele;

c) auditul de regularitate, care reprezintă examinarea acţiunilor asupra efectelor financiare pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul respectării ansamblului principiilor, regulilor procedurale şi metodologice care le sunt aplicabile.

3. Rolul şi obiectivele auditului intern

Rolul esenţial al auditului intern este de a acorda asistenţă personalului organismului auditat în îndeplinirea responsabilităţilor, oferind conducerii asigurarea că politicile, procedurile şi controalele efectuate în scopul evitării erorilor umane şi combaterii fraudelor sau acţiunelor greşite, acţionează eficient.