Banca Central Europeană

Avantajele stabilităţii preţurilor

Obiectivul privind stabilitatea preţurilor se referă la nivelul general al preţurilor în economie şi implică evitarea atât a inflaţiei prelungite, cât şi a deflaţiei. Stabilitatea preţurilor contribuie prin mai multe modalităţi la obţinerea unor niveluri ridicate de activitate economică şi de ocupare a forţei de muncă:

-Stabilitatea preţurilor facilitează oamenilor recunoaşterea variaţiilor la nivelul preţurilor relative, ţinând cont de faptul că astfel de variaţii nu sunt eclipsate de fluctuaţiile preţurilor la nivel global. Aceasta permite firmelor şi consumatorilor să fie mai bine informaţi în adoptarea deciziilor privind consumul şi investiţiile, permiţând o alocare mai eficace a resurselor pe piaţă. Sprijinind piaţa în alocarea resurselor în domeniile în care acestea pot fi utilizate cu maximă productivitate, stabilitatea preţurilor creşte potenţialul productiv al economiei.

-În cazul în care investitorii pot fi siguri de menţinerea stabilităţii preţurilor în viitor, aceştia nu vor solicita nicio „primă de risc de inflaţie” pentru compensarea riscurilor asociate cu deţinerea activelor nominale pe termen lung. Prin reducerea primelor de risc conţinute în ratele reale ale dobânzii, politica monetară poate contribui la o alocare eficientă a resurselor pe piaţa de capital şi astfel poate spori stimulentele necesare investiţiilor, ceea ce susţine prosperitatea economică.

-De asemenea, dacă menţinerea stabilităţii preţurilor este plauzibilă, există şanse minime ca persoanele fizice şi firmele să devieze resursele din sfera productivă pentru a se asigura împotriva inflaţiei. De exemplu, în contextul unei inflaţii ridicate, agenţii economici sunt stimulaţi să facă rezerve de bunuri reale, ţinând cont de faptul că, în astfel de circumstanţe, acestea din urmă constituie o mai bună rezervă de valoare decât numerarul sau anumite active financiare. Totuşi, tezaurizarea bunurilor nu reprezintă o decizie investiţională eficientă şi prin urmare, împiedică creşterea economică.

-Fiscalitatea şi sistemele de protecţie socială pot crea stimulente greşite care distorsionează comportamentul economic. În majoritatea cazurilor, aceste distorsionări sunt accentuate de fenomenul inflaţiei sau al deflaţiei. Stabilitatea preţurilor elimină costurile economice reale generate în momentul în care inflaţia amplifică efectele distorsionate exercitate de sistemele fiscale şi de protecţie socială.

-Menţinerea stabilităţii şi coeziunii sociale: stabilitatea preţurilor previne redistribuirea arbitrară şi semnificativă a veniturilor şi a prosperităţii, fenomen întâlnit atât în mediul inflaţionist, cât şi în cel cu trăsături deflaţioniste. Prin urmare, un mediu economic caracterizat prin preţuri stabile contribuie la menţinerea stabilităţii şi coeziunii sociale. Diverse episoade din secolul XX au demonstrat că ratele ridicate ale inflaţiei sau deflaţiei pot crea instabilitate politică şi socială.

Stabilitatea preţurilor – definiţie

În ciuda faptului că Tratatul de instituire a Comunităţii Europene stabileşte în mod clar obiectivul fundamental al BCE de menţinere a stabilităţii preţurilor, documentul nu defineşte semnificaţia „stabilităţii preţurilor”. Din acest motiv, în luna octombrie 1998, Consiliul guvernatorilor BCE a anunţat o definiţie cantitativă a stabilităţii preţurilor.

Consiliul guvernatorilor BCE a definit stabilitatea preţurilor ca fiind „o creştere anuală a indicelui armonizat al preţurilor de consum (IAPC) pentru zona euro sub nivelul de 2%”. Stabilitatea preţurilor „trebuie menţinută pe termen mediu”.

În luna mai 2003, Consiliul guvernatorilor a confirmat această definiţie, în urma unei evaluări complete a strategiei de politică monetară a BCE. Cu acest prilej, Consiliul guvernatorilor a precizat că, prin această definiţie, intenţionează să menţină ratele inflaţiei la un nivel inferior, dar apropiat de 2% pe termen mediu.

Menţionarea expresiei „IAPC pentru zona euro” indică faptul că obiectivul de politică monetară a BCE este menţinerea stabilităţii preţurilor în întreaga zonă euro şi că acesta urmăreşte să asigure protecţie deplină şi eficientă împotriva pierderilor la nivelul puterii de cumpărare a banilor. IAPC este indicele care evaluează cel mai bine variaţiile în timp ale preţului unui coş reprezentativ de bunuri şi servicii de consum, achiziţionate de populaţia zonei euro.

Expresia „inferior nivelului de 2%” stabileşte o limită superioară clară pentru rata inflaţiei măsurată pe baza IAPC, care este în concordanţă cu stabilitatea preţurilor pe termen mediu. În acelaşi timp, ţintirea unor rate inferioare ale inflaţiei „apropiate de nivelul de 2%” oferă „o marjă adecvată în vederea evitării riscurilor de deflaţie”. De asemenea, definiţia cantitativă a BCE privind stabilitatea preţurilor ţine seama de eventualele influenţe în măsurarea IAPC şi de implicaţiile diferenţialelor de inflaţie cu caracter structural în cadrul zonei euro.