Bănci și burse de valori - proveniența monedei

Moneda apare de timpuriu in istoria societatii umane , fiind prezenta in tranzactii sub forma unor marfuri obisnuite si foarte variate. Procesul de schimb in natura , numit trocul a fost prima forma de schimb, el avea un caracter intimplator , atit in interiorul societatii , cit si in punctele de contact intre diferite zone . Acest mod de economie se mai numeste si economie naturala.

Economia naturala este caracterizata de doua mari procese. Primul proces prevede necesitatile a doi indivizi care doresc reciproc sa efectueze schimbul unei marfi pe alta. Al doilea proces impune stabilirea unei egalitati privind valoarea dintre aceste doua marfuri.

De aceea se cerea un etalon de comparare a marfurilor intre ele , un instrument de schimb o marfa unica drept intermediar in tranzactii. Deci locul trocului este luat de o marfa care, pe linga utilizarea sa normala (ca bun de consum sau de productie), servea drept instrument de schimb.

Fireste alegerea instrumentului de schimb nu se facea cu totul intimplator. Practic, este vorba de recunoasterea anumitor avantaje, reclamate de nevoi locale si limitate care, puteau fi satisfacute de o marfa oarecare, dar, cu frecventa relativ mare in procesul schimbului. Pe aceasta treapta istorica banii reprezinta un bun economic si nu luasera inca forma monetara si deci nu se deosebeau integral de celelalte bunuri.

Masurarea valorii marfurilor obisnuite va fi posibila prin stabilirea unui bun in calitate de etalon monetar. Bunul moneda- etalon trebuie sa fie durabil, pentru a conserva puterea de cumparare. Este necesar sa fie divizibil pentru a permite efecturea platilor si sa prezinte o valoare proprie, intrinseca.

Initial au fost folosite metalele si aliajele comune (cupru, bronz, fier) ca monede, apoi au aparut metalele pretioase (aurul si argintul). In lumea orientala, monedele si-au facut aparitia in Mesopotamia si Asia Mica in sec II i.e.n. in forma initiala de lingouri de cupru si bronz, mai apoi de argint si aur. Grecia utilizeaza moneda de argint din sec VII i.e.n. Metalul cintarit si batut in pecete si piese de monede s-a impus schimburilor ca forma cea mai comoda si evoluata. Metalele, indeosebi cele pretioase, functionau ca monede, ele fiind utilizate si pentru alte scopuri. In Egiptul Antic folosirea metalelor sub forma de bani pentru a masura valoarea bunurilor se facea dupa greutate. In Asia si Chaldeea argintul era mai raspindit decit aurul. In Siria si Palestina, instrumentul de schimb, il constituia, atit metalul pretios, cit si arama, iar la fenicieni, celebri navigatori si negustori din antichitate se utiliza mari cantitati de metale pretioase sub forma de bare sau lingouri.

Deci, banii metalici si trecerea lor in evolutie la forme proprii si precise, monetare a cunoscut un indelung proces, astfel incit, moneda apare efectiv in viata economica a omenirii si in momentul in care primeste o forma proprie si care a evaluat o data cu progresul social si economic al societatii.

Metalele, in general cele pretioase, au fost preferate pentru a fi folosite in scop monetar – devenind materia monetara prin excelenta, intru cit acestea prezinta o serie de calitati fizice si chimice.

Evolutia monedei poate fi divizata pe mai multe perioade, fiecare fiind caracterizata de anumite particularitati si caracteristici ale monedei.

O prima perioada se caracterizeaza prin mari schimbari politice si sociale care si-au pus amprenta si pe mutatiile in domeniul monetar. Aceasta perioada se tine din antichitate pina in secolele XIII-XIV. In aceasta perioada baterea mondelor era considerata un drept absolut al puterii regale. O alta caracteristica consta in continua schimbare a continutului monedei cunoscuta sub denumirea de mutatiuni monetare si din urma carora se obtineau mari beneficii. Ele constau in modificari de continut si cantitate ale metalelor monetare, abuzuri in denumirea monedei in proportia de structura, titlu si mutatii compozite.