Băncile Comerciale în Perioada de Tranziție

Capitolul 1: Sistemul bancar românesc

1.1.Inceputurile sistemului bancar romanesc

Primele semne ale desfasurarii unei activitati cu caracter bancar au aparut din perioada Feudalismului, activitati ce erau desfasurate de zarafi si camatari. Zarafi aveau principala ocupatie schimbul de monede asemanator cu schimbul valutar de astazi; aceasta activitate era desfasurata ca urmare a abundentei de insemne monetare provenite din diferite tari pe teritoriul Romaniei.

Serviciile camatarilor constau in acordarea de credite cu dobanzi foarte mari, credite ce au imbracat forma creditului de consum si cea a creditului public( pentru cumpararea de functii administrative, inclusiv pentru cumpararea tronului domnesc de la Poarta Otomana) Se atesta relatii de camatarie derulate de Aron-Voda, precum si de Mihai Viteazul ce a luat un imprumut de 67.000 de aspri de la jupan Preda. La servicii de camatarie apelau boierii, mestesugarii si taranii.

Din cauza activitatii camataresti fara scrupule( plafoanele erau stabilite la 10%, dar dobanzile practicate erau de 12-14%, tinand cont ca in tarile occidentale erau de 4-6%) au aparut tensiuni sociale si de concentrarea capitalurilor si nasterea oligarhiei financiae.

Odata ce se dezvolta relatiile capitaliste se simte nevoia aparitiei unor institutiii reglementate si capabile sa sustina proiecte de anvergura, astfel incat case comerciale straine infiintate in centre comerciale romanesti s-au specializat in domeniul bancar.

Intre 1830-1860 functionau 10 case la Braila, 21 la Galati, 20 la Bucuresti si cate una la Buzau, Iasi si Craiova.Aceste case au favorizat mai tarziu deschiderea unor sucursale ale bancilor straine pe teritoriul Principatelor.

La crearea sistemului de credit capitalist au contribuit si unii zarafi si camatari, care au devenit adevarati bancheri-camatari, cu clientela oraseneasca din centrele comerciale( Galati, Braila, Iasi si Bucuresti).

In anul 1856 este semnat de catre domnitorul Grigore Alexandrescu Ghica actul de concesionare pentru infiintarea Bancii Nationale a Moldovei de catre bancherul F. Nulandit. Banca Moldovei si-a incetat activitatea dupa un an, datorita unei politici de plasament gresita.

Un moment important in activitatea bancara din Romania l-a reprezentat infiintarea in 1864 a Case de Economii si Consemnatiuni, prima institutie de credit romaneasca(CEC). Aceasta isi atragea resursele din depunerile de consemnatiuni private, precum si din resursele publice( taxe si disponibilitati ale institutiilor publice, administratiilor locale). Plasamentele erau orientate catre creditarea industriei si agriculturii si finantarea deficitului bugetar, prin participarea la emisiuni de stat.

Au aparut apoi alte institutii bancare cu capital preponderant autohton: Banca Romaniei(1865), Creditul Funciar Rural si Urban(1873-1875), Banca Marmorosch-Blank(1874), Banca Albina(1872), Banca Furnica(1883).

Anul 1867 este anul infiintarii sistemul national monetar, care a dus la dezvoltarea institutiilor de credit si a relatiilor capitaliste.

In anul 1880 a luat fiinta Banca Nationala a Romanei, ca banca de “ scompt si circulatiune”, infiintata dupa modelul Bancii Nationale a Belgiei si respectand principiile scolii bancare. Banca avea capital particular(2/3) cat si de stat. Principalele operatiuni desfasurate de aceasta erau scontul, avansurile pe scrisori funciare, efecte publice si alte valori si emisiunea de bancnote. Infiintarea BNR a dus la cresterea rolului capitalului intern in dezvoltarea unor ramuri ale economiei, de asemenea se crea prin intermediul bancnotelor, premisele unei circulatii banesti elastice, moderne si mai ieftine.

Perioada urmatoare a fost caracterizata de avant economic si cristalizare a relatiilor capitaliste. In aceasta perioada, sistemul bancar romanesc s-a extins si intarit, numarul bancilor crescand de la 215 in 1918 la 1122 in anul 1928, cu un capital total de 10 miliarde lei.

Criza economica din 1929-1933 a afectat sistemul bancar, o buna parte din bancile mici si mijlocii dand faliment sau fuzionand cu bancile mari, astfel incat in 1941 erau 272 de banci

Concentrarea capitalului bancar a generat aparitia unor banci care detineau cea mai mare parte a capitalului.

In perioada 1934-1941, existau 5 banci comerciale mari(Banca Romaneasca, Banca de Credit Roman, Banca Comerciala Romana, Banca Comerciala Italiana si Romana, Societatea Bancara Romana)

Inainte de etatizarea BNR-ului, numarul bancilor cu drept de reescont erau de 383, din care 183 erau sedii centrale si banci locale, iar 200 sucursale ale bancilor mari.