Banii electronici

Premisele si caracteristici generale

Banii au apărut cu mult timp în urmă, ca rezultat al dezvoltării economiei de schimb. Iniţial, rolul lor era îndeplinit de obiecte cum ar fi: blănuri, animale, scoici sarea, etc. Pe o anumită treaptă a dezvoltării schimbului, rolul banilor a început să-l îdeplinească metalele preţioase, aurul şi argintul, care prezintă o serie de calităţi speciale: au o valoare mare într-un volum relativ mic, sunt uşor divizibile, nu se oxidează, etc. Astfel, după Herodot, în Europa, monedele bătute din metale preţioase, au apărut în secolul al VI-lea i.H. şi au continuat să îndeplinească rolul de bani timp de peste două milenii.

În procesul de circulaţie a banilor, rolul acestora poate fi îndeplinit nu numai de monedele de aur şi argint (banii-marfă cu valoare intrinsecă ) ci şi de alţi bani, care sunt înlocuitori sau simboluri ale bunurilor-marfă. Astfel, încă din antichitate, au fost lansate în circulaţie asemenea tipuri de bani, sub formă de monede bătute din metale nepreţioase. În secolul al VII-lea în Europa banii au început să fie confecţionaţi din hârtie. Iniţial banii de hârtie au apărut sub forma de bilete de bancă sau bancnotă, pe care băncile le eliberau în schimbul scontării cambiilor şi a depunerilor de aur la bancă. Treptat, bancnotele s-au transformat în banii de hârtie obişnuiţi.

Până la primul război mondial, monezile din metale preţioase circulau împreună cu banii de hârtie fără valoare intrinsecă. După 1922, din cauza concentrării metalelor preţioase în unele ţări puternice, a fost suspendată circulaţia banilor confecţionaţi din metale preţioase (Anglia 1922) precum şi convertibilitatea banilor de hârtie în aur de către bănci. Legătura banilor de hârtie cu aurul s-a mai menţinut încă o perioadă de timp, datorită fixării conţinutului în aur a monedelor naţionale. În 1976 a fost sistată complet şi această practică.

Actualmente, banii de hârtie au devenit în toate ţările bani fiduciari, care circulă pe baza încrederii ce li se acordă. Dar această încredere şi totodată obligativitatea de acceptare a banilor este valabilă numai pe plan intern, în fiecare ţară în parte.

Marile progrese realizate în domeniul electronicii, al biroticii, computerizării şi transmiterii informaţiilor au creat premisele tehnice apariţiei unui nou tip de bani, şi anume, a banilor electronici. Actualmente, activele şi pasivele agenţilor economici şi ale băncilor sunt înregistrate pe benzi şi discuri magnetice. Interconectarea internă şi internaţională a băncilor, a unităţilor comerciale, turistice prin reţele de calculatoare şi prin aparate de citire electronică a cărţilor de credit a creat ample posibilităţi pentru transferuri instantanee de fonduri din conturile unor agenţi, în conturile altora. Avantajele economice ale unei astfel de circulaţii a banilor sunt uriaşe, contribuind la :

- Accelerarea tuturor proceselor economice;

- Efectuarea instantanee a contabilizării disponibilităţilor băneşti;

- Economisirea unor mari cheltuieli cu evidenţa fondurilor;

- Reducerea cantităţii de bani necesari în circulaţie.

Într-o accepţiune generală, banii electronici (BE) sunt definiţi ca stocare electronică a valorii monetare pe un suport tehnic, care poate fi utilizată pe scară largă pentru efectuarea de plăţi spre firme, altele decât ale emitentului, fără a implica obligatoriu conturi bancare în acest proces, dar acţionând ca un instrument la purtător pre-plătit.

Cardul pre-plătit cu utilizare multiplă sau "portofelul electronic", a fost definit ca un card din plastic ce conţine putere reală de cumpărare, pentru care clientul a plătit în avans (este vorba de produse bazate pe card). Cardul este un instrument de plată electronică, respectiv un suport de informaţie standardizat, securizat şi individualizat, care permite deţinătorului său să utilizeze disponibilităţile băneşti proprii dintr-un cont deschis pe numele său la emitentul cardului ori să utilizeze o linie de credit, în limita unui plafon stabilit în prealabil, deschisă de emitent în favoarea deţinătorului cardului. De la apariţia acestora, a apărut un al doilea tip de produse BE care folosesc software pe un computer personal, permiţând ca valoarea electronică să fie transferată prin intermediul reţelelor de telecomunicaţii, cum ar fi Internet-ul. (produse bazate pe soft).

Principala diferenţă între produsele bazate pe card şi produsele bazate pe soft, ţin de anumite elemente de securitate tehnică şi de mediul de stocare a BE. Exisă, totuşi, o serie de similitudini: în ambele cazuri, utilizatorul trebuie să plătească în avans pentru valoarea stocată ca unităţi de BE, ce pot fi ulterior folosite în scopul de plată. În procesul de memorare şi pe parcursul transferurilor, BE sunt reprezentaţi sub forma unui şir criptat de biţi. Mai mult, o serie de produse bazate pe card au potenţialul de a fi folosite nu numai pentru plăţi faţă-în-faţă, cât şi pentru plăţi prin intermediul reţelelor de telecomunicaţii. Astfel, ori de câte ori BE sunt transferaţi prin intermediul acestor reţele, se poate folosi termenul "bani de reţea", indiferent de tipul de produs implicat.