Bazele Ciberneticii - Modele de Crestere ale Retelelor Sociale Complexe

Imagine preview
(8/10)

Acest referat descrie Bazele Ciberneticii - Modele de Crestere ale Retelelor Sociale Complexe.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 14 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Economie

Extras din document

Modele de creştere ale reţelelor sociale complexe

Reţeaua socială

O reţea socială este o hartă a relaţiilor dintre indivi ce indică modurile în care ei sunt conectaţi prin diverse grade de familiaritate socială pornind de la cunoştinţele întâmplătoatre pănâ la legături familiale puternice.

Teoria reţelelor sau analiza reţelelor sociale este o tehnică utilizată în sociologie, antropologie şi în studiile organizaţionale şi se concentrează asupra felului de a rezolva problemele, de a conduce organizaţiile şi de a atinge obiectivele propuse.

Reţelele sociale se referă şi la o categorie de aplicaţii online ce ajută la conectarea prietenilor, partenerilor de afaceri şi a grupurilor de interese.

Relaţiile sociale sunt descrise în teoria reţelelor sociale în termeni de noduri şi legături. Nodurile sunt actorii individuali din reţea, iar legăturile sunt relaţiile dintre aceşti actori. Reţeau este deci o hartă a legăturilor relevante dintre nodurile ce fac obiectul unui studiu. O reţea poate fi utilizată şi pentru a determina capitalul social de care dispun actorii individuali.

Forma reţelelor sociale este un factor – cheie al utilităţii reţelei pentru indivizii incluşi. Reţelele dense sunt mai puţin utile pentru membri decât reţelele cu multe spaţii libere şi cu numeroase conexiuni slabe cu indivizi din afara reţelei principale. Reţelele deschise, cu legături slabe şi spaţii sociale goale introduc noi idei şi oportunităţi pentru membrii lor în măsura mai mare decât reţelele închise, care au multe legături redundante.

Cu alte cuvinte, o reţea de prieteni apropiaţi, ce împărtăşesc aceleaşi credinţe, preocupări şi valori nu îşi îmbogăţesc membrii în măsura în care o fac grupurile de indivizi care au conexiuni în alte lumi sociale şi acces la o varietate mai largă de informaţii. Este mai bine pentru succesul individual să existe conexiuni cu o varietate de reţele decât multe conexiuni într-o singură reţea.

Puterea teoriei reţelelor sociale constă în abordarea sa diferită faţă de cea a studiilor sociologice tradiţionale. Acestea îşi asumau faptul că doar atributele actorilor individuali contează. Teoria reţelelor sociale a adus un punct de vedere alternativ: atributele indivizilor sunt mai puţin importante decât legăturile şi relaţiile lor cu alţi actori din cadrul retelei.

Aplicaţii ale teoriei reţelelor sociale

Aplicaţii în ştiinţele sociale

Teoria reţelelor sociale în ştiinţele sociale a început cu domeniul sociometriei, care a încercat să cuantifice relatiile sociale. Mark Granovetter a extins utilizarea reţelelor sociale pentru a explica fenomene sociale din viaţa reală. Puterea unui individ în interiorul unei organizaţii ar proveni astfel din gradul în care acel individ se situează în centrul relaţiilor din organizaţie, şi nu din denumirea funcţiei pe care o ocupă. Reţelele sociale joacă un rol important în cariera persoanelor, în succesul afacerilor şi în performanţa locurilor de muncă.

Aplicaţii populare

Regula celor 150 spune că dimensiunea unei reţele sociale eficiente este limitată la 150 de membri: Regula provine din studii interculturale de sociologie şi antropologie cu privire la dimensiunea unui sat. Limita are şi explicaţii psihologice ce derivă din media statistică a limitelor umane de recunoaştere a altor membri şi de urmărire emoţională a faptelor de viaţă privitoare la toţi membrii unui grup. Organizaţiile ce depăşesc această mărime cuprind grupuri cu coeziune sporită mai mici de 150 de persoane.

Reţele sociale pe Internet

Reţelele sociale online au devenit populare în 2003, o dată cu lansarea unor website-uri ca Friendster», «Tribe.net» şi «LinkedIn». La ora actuală există peste 200 de site-uri sociale online importante. Motorul de căutare «Google» a lansat în ianuarie 2002 reţeaua online «Orkut», iar «Kibop» s-a lansat recent ca reţea socială a vorbitorilor de spaniolă şi portugheză.

În aceste comunităţi online, un set iniţial de fondatori trimit mesaje prin care invită membri ai reţelelor lor personale de contacte să se alăture reţelei. Noii membri repetă acelaşi proces şi contribuie la creşterea numărului de membri şi la asigurarea unor legături globale. Site-urile oferă servicii de tipul actualizării cărţilor de vizită online ce conţin adresele de mail ale cunoscuţilor, vizualizarea profilului membrilor, crearea de noi contracte prin prezentarea serviciilor.

Site-uri de tipul «LiveJournal» încurajează interconectarea unor webloguri, iar pasul următor este ideea unor «Semantic Social Network» carea va interconecta atât oameni, cât şi webloguri, cum ar fi «StumbleUpon» şi «Funchain». Există software special pentru crearea unei reţele sociale proprii, cum ar fi «Sparta» sau conceptele de afaceri «Ecademy», «ReferNet» sau «Shortcut».

Fisiere in arhiva (1):

  • Bazele Ciberneticii - Modele de Crestere ale Retelelor Sociale Complexe.doc

Alte informatii

Academia de Studii Economice Bucureşti Facultatea de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică