Bugetul Uniunii Europene

Bugetul Uniunii Europene este actul care autorizează în fiecare an finanţarea ansamblului activităţilor şi intervenţiilor comunitare. În funcţie de acesta pot fi observate în fiecare an priorităţile şi orientările politice comunitare. Banii contribuabililor sunt folositi în Uniunea Europeana pentru a finanta activitati pe care toate statele membre si toate parlamentele le-au aprobat prin Tratate. O suma foarte mica – aproximativ 1 % din bogatia nationala a Uniunii, care echivaleaza cu aproximativ 235 euro pe cap de locuitor – ajunge in bugetul anual al Uniunii Europene si e cheltuita în principal pentru cetatenii si comunitatile acesteia. Evoluţia sa de-a lungul timpului reflectă transformările succesive ale construcţiei europene. În 1970, bugetul comunităţii era de 3,6 miliarde ecu ( la 1 ian. 1999, 1ecu = 1 euro) şi era constituit aproape în totalitate din fonduri pentru cheltuielile legate de politica agricolă comună. Astăzi bugetul UE este dotat cu aproximativ 93 miliarde €. Se pot regăsi aici toate politicile UE: cheltuielile politicii agricole comune, politica de dezvoltare regională, cheltuieli de cercetare, educaţie, formare, acţiuni de cooperare internaţională etc.

Tratatul de constituire a CEE(Comunitatea Economica Europeana), modificat prin Tratatul de la Amsterdam (art. 268-280 ), este cel care reglementează procedurile de alcătuire şi adoptare a bugetului. Astfel, Comisia Europeană trebuie să elaboreze un draft de proiect bugetar, pornind de la estimări ale nevoilor economice şi priorităţilor politice ale Uniunii pentru anul care urmează. Acest document este prezentat Consiliului Uniunii, care îl adoptă după eventualele amendamente, devenind astfel un proiect de buget. Acest proiect este transmis Parlamentului European. Puterile acestuia din urmă asupra bugetului depind de natura cheltuielilor: pentru cheltuielile obligatorii (aprox. 40% din total), parlamentul poate doar propune modificări, iar stabilirea nivelului final al fondurilor alocate pentru acest domeniu revine Consiliului; pentru celelalte cheltuieli, neobligatorii, Parlamentul poate modifica proiectul de buget. Trebuie observat însă faptul că parlamentului îi revine rolul cel mai important, devenind astfel "autoritatea bugetară" a Uniunii.

Din 1998, bugetul anual al Uniunii este stabilit în concordanţă cu un plan financiar pe termen mediu, care defineşte limitele anuale ale cheltuielilor comunitare. În 1999, în cadrul negocierilor "Agendei 2000", legate de priorităţile viitoare ale UE, au fost stabilite şi adoptate liniile directoare ale politicii bugetare pe o perioadă de 7 ani, între 2000 şi 2006. Fixându-se aceste perspective bugetare pe mai mulţi ani, adoptate atât de Consiliul UE, cât şi de Parlamentul European, s-a creat un cadru care facilitează adoptarea anuală a bugetului şi controloul asupra evoluţiei cheltuielilor. Perspectivele financiare pe 2000-2006 au inclus şi credite pentru lărgirea Uniunii.

Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene constituie împreună autoritatea bugetară a Uniunii Europene, care stabileşte, în fiecare an, cheltuielile şi veniturile acesteia. Procedura de examinare şi apoi de adoptare a bugetului are loc din luna iunie până la sfârşitul lunii decembrie.

- În ceea ce priveşte cheltuielile obligatorii (cum ar fi cheltuielile agricole şi cheltuielile legate de acordurile internaţionale), decizia finală aparţine Consiliului.

În ceea ce priveşte cheltuielile „neobligatorii” (alte cheltuieli), decizia aparţine Parlamentului, care hotărăşte în strânsă colaborare cu Consiliul.

- Parlamentul European şi Consiliul trebuie să respecte limitele cheltuielilor anuale stabilite în perspectivele financiare multianuale.

Procedeul de adoptare a Bugetului UE

Comisia, Parlamentul și Consiliul de Miniștri au diferite roluri și competenţe în deciderea bugetului. Prima etapă constă în încheierea unui acord cu caracter obligatoriu pentru asigurarea disciplinei bugetare și a planificării pe termen lung și pentru creșterea cooperării în privinţa bugetelor anuale. Acest „acord interinstituţional” include cadrul financiar multianual, care stabilește limitele superioare anuale (numite „plafoane”) pentru fiecare rubrică. Bugetele anuale trebuie să respecte aceste plafoane. Cele mai recente cadre financiare acoperă perioadele de șapte ani dintre anii 2000-2006 și 2007-2013.

Procedura bugetară, astfel cum a fost stabilită prin tratatele UE, are loc între 1 septembrie și 31 decembrie. În practică, începe mult mai devreme. De exemplu, pregătirile pentru bugetul 2007 au început înainte de sfârșitul anului 2005. Există două tipuri de cheltuieli bugetare: obligatorii și neobligatorii. Cheltuielile obligatorii acoperă toate cheltuielile prevăzute prin acordurile internaţionale și tratatele UE. Toate celelalte cheltuieli

sunt clasificate drept neobligatorii. Consiliul de Miniștri ia decizia finală în privinţa cheltuielilor obligatorii, iar Parlamentul European în privinţa cheltuielilor neobligatorii. Importanţa acestei separări a scăzut pe măsura apariţiei unor acorduri interinstituţionale succesive, cele două instituţii cooperând îndeaproape pe parcursul tuturor etapelor.