Bugetul Uniunii Europene

CAP 1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Bugetul UE reprezintă ansamblul resurselor financiare de care acesta dispune anual pentru îndeplinirea de către instituţiile comunitare a obiectivelor, activităţilor şi intervenţiilor comunitare stabilite în prezent prin Tratatul de la Amsterdam (TUE + TCE). În funcţie de acesta pot fi observate în fiecare an priorităţile şi orientările politice comunitare.

Bugetul este un instrument important pe care UE îl poate folosi în realizarea obiectivelor politice actuale, în generarea de schimbări şi în maximizarea impactului pe termen lung al acţiunilor comunitare.

Bugetul UE a reflectat etapele esenţiale ale integrării europene. Evoluţii precum piaţa unică, extinderea, dezvoltarea unei viziuni globale asupra Europei, au necesitat, de fiecare dată, schimbarea configuraţiei cheltuielilor Uniunii Europene. Anul 2008 a deschis o nouă etapă în această evoluţie având în vedere că, pentru prima dată, politicile care urmăresc în special creşterea economică şi locurile de muncă au absorbit cea mai mare parte a bugetului UE.

Profilul cheltuielilor Uniunii Europene s-a schimbat în mod considerabil de-a lungul timpului: în mod tradiţional, cea mai mare parte a bugetului UE a fost concentrată pe un număr relativ mic de domenii politice. Totuşi, atât în cadrul, cât şi în afara acestor domenii, priorităţile în materie de cheltuieli şi obiectivele politice urmărite au evoluat. Reforma bugetului se loveşte mereu de un conservatorism intrinsec. În ciuda faptului că reforma reprezintă o provocare pe plan politic, a existat posibilitatea producerii de schimbări şi reorientări semnificative, deşi răspunsul a venit uneori cu întârziere.

Regulamentul financiar al acestor comunităţii precizează că bugetul lor este “actul care prevede şi autorizează în prealabil, în fiecare an, cheltuielile şi veniturile comunităţilor” .

Pentru acoperirea (asigurarea) bugetului UE, astfel statele membre sunt dispuse să transefere o parte din atributele naţionale în materie de percepere a impozitelor şi taxelor, după cum ponderea unei categorii de cheltuieli sau alteia în totalul bugetului UE care poate fi considerată o dimensiune a intervenţiei UE asupra economiilor şi politicilor naţionale.

Principiile bugetului

Bugetul comunităţii europene respectă regulile generale care se aplică şi în statele membre, având ca scop asigurarea transparenţei veniturilor şi cheltuielilor în procesul luării deciziilor şi a clarităţii în monitorizarea şi controlul execuţiei bugetului pentru protejarea intereselor financiare ale UE.

Aplicarea dreptului bugetar şi procedura elaborării, aprobării, executării şi încheierii bugetului comunitar sunt generate de anumite principii, în doctrina modernă a finanţelor publice, sunt unanim admise următoarele: anualitatea bugetului; unitatea bugetului; universalitatea bugetară; echilibrul bugetului şi speciliazarea bugetară.

În acord cu doctrina modernă, aceste principii sunt consacrate şi în Regulamentul financiar al comunităţii europene . Bugetul aprobat de CE are prevăzut deasemeni şi un capitol distinct privind publicitatea bugetului în Jurnalul oficial al UE.

Principiile esenţiale care stau la baza procesului bugetar comunitar sunt următoarele:

Principiul unităţii, reglemantat de art. 268 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, precum şi de art. 4-5 din Regulamentul Consiliului nr. 1605/2002 din 25 iunie 2002, care prevede că toate veniturile şi cheltuielile Comunităţii trebuie incluse într-un singur buget.

Principiul anualităţii, prevăzut de art. 6-13 ale Regulamentului Consiliului nr. 1605/2002, care prevede că operaţiunile bugetare se referă la un anumit an bugetar, care se suprapune peste cel calendaristic, adică începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie.

Principiul echilibrului, prevăzut în art. 14-15 din Regulamentul Consiliului nr.1605/2002, presupune că veniturile estimate pentru un an bugetar trebuie să fie egale cu alocaţiile de plată pentru acel an. Soldul fiecărui an financiar va fi inclus în bugetul anului următor în categoria corespunzătoare veniturilor în cazul unui surplus bugetar sau în categoria corespunzătoare alocaţiilor de plată în cazul unui deficit bugetar. Pentru acoperirea deficitului bugetar nu pot fi împrumutate sume de bani. Orice cheltuială suplimentară neprevăzută ce apare în timpul unui an bugetar este finanţată prin rectificarea bugetului;

Principiul universalităţii, reglementat de art. 17-20 din Regulamentul Consiliului nr.1605/2002 din 25 iunie 2002, prevede că totalul veniturilor va acoperi totalul alocaţiilor de plată. El se bazează pe două reguli: regula ne-direcţionării(neafectării), ce afirmă că veniturile bugetare nu pot fi alocate unor anume cheltuieli şi regula bugetului brut, ce prevede că toate veniturile şi cheltuielile trebuie menţionate în întregime în cadrul bugetului, fără nici o ajustare;

Principiul specificităţii cheltuielilor, reglementat prin art. 21-26 din Regulamentul Consiliului nr.1605/2002, prevede că fiecare alocaţie bugetară are un scop precis şi este destinată unui obiectiv specific, în scopul prevenirii potenţialelor confuzii, atât în etapa de autorizare, cât şi în cea de execuţie;

Principiul calculului în euro funcţionează de la 1 ianuarie 1999, în urma aplicării celei de-a treia faze de integrare a Uniunii Economice şi Monetare prevăzute de Tratatul de la Maastricht. Estimările veniturilor şi ale cheltuielilor sunt realizate în Euro.