Bursa de mărfuri de la Londra

Infiintata de mai mult de 130 de ani si localizata in inima orasului Londra, Bursa de marfuri de la Londra este prima piata mondiala de metale neferoase. Aceasta ofera contracte futures si options pentru aluminiu, cupru, nichel, zinc otel si cositor plus doua tipuri contracte pe aliaje de aluminiu. In anul 2005, Bursa a lansat primul contract futures pentru materiale plastice ; pentru polypropylena si poliethylena cu densitate liniar redusa, cu introducerea contractelor regionale pe plastic in 2007.

In plus, aceasta ofera LMEminis care sunt contracte mai mici pentru cupru, aluminiu si zinc plus un contract index(LMEX).

Bursa ofera un forum transparent pentru toate activitatile comerciale si, ca rezultat, ajuta la stabilirea pretului valabil luni sau ani mai tarziu pentru materiale .

Acest lucru ajuta jucatorii de pe piata sa faca planuri de viitor intr-o era a fluctuatiilor severe si rapide de prêt. Atat de mare este transparenta pe aceasta Bursa incat industriile din lumea intreaga recunosc si se bazeaza pe preturile stabilite la Bursa de metale de la Londra.

Bursa de la Londra este o piata foarte transparenta si in 2006 a ajuns la cantitati de 87 de milioane de loturi, echivalentul a 8100miliarde dolari anual si intre 35-45 miliarde intr-o zi obisnuita de afaceri. Desi este stabilita in Londra, LME este o piata globala cu membri din intreaga lume, mai mult de 95% din afacerile sale provenind din afara tarii.

Fiind o piata ce functioneaza pe modelul “principal to principal “ , singurele organizatii ce pot comercializa pe aceasta piata sunt societatile membre, care sunt impartite pe mai multe categorii. Membrii LME ofera industriei la vedere acces la piata, metode de management al riscului si mecanism de livrare. Comertul are loc pe 3 tipuri de platforme: vanzare-cumparare prin metoda licitatiei strigate in « Ring », printr-o piata telefon inter-office si prin LME Select, platforma comerciala electronica a Bursei.

Structura organizationala LME

Din Ianuarie 2000, Bursa de Metale de la Londra a devenit o subsidiara a noii companii – LME Holdings Limited. Fostii membrii ai bursei de metale Londra si-au pastrat statutul si li s-au oferit actiuni in LME Holdings Limited pe o baza scalara in functie de tipul de membru.

LME are pana la 13 directori - doi dintre ei au experienta substantiala in industria metalelor si comertului, trei directori independenti si pana la 6 directori actionari ai LME Holdings Limited ce sunt alesi de catre membrii, un director comercial si directorul general al LME. Conducerea LME Holdings Limited este aleasa in acelasi mod.Bursa are membrii formati din 80 de societati importante, din care 11 iau parte la tranzactiile in Ring. Alti 31 de membri brokeri iau parte la tranzactiile futures si options prin piata telefonica si LME Select.

Istoria LME

In 2007 LME sarbatoreste 130 de ani de la infiintare in anul 1877. LME, in cei 130 de ani de istorie , a fost inovativa, pastrand in acelasi timp forta sa traditionala si fiind in acelasi timp aproape de utilizatorii sai principali asigurandu-se ca ale sale contracte intalnesc asteptarile ridicate ale industriei.

Comertul international cu metale se spune ca a inceput in Britania cand romanii au invadat in anul 43 i.Hr.. si au extras cantitati mari de cupru din Cornwall si Wales pentru a-si satisfce necesitatile domestice in crestere pentru producerea bronzului si aliajelor.

Cele mai vechi referinte cu privire la originile Bursei de marfuri de la Londra sunt deschiderea Bursei Royale de la Londra in 1571 in timpul Reginei Elisabeta I. Atunci si acolo au inceput comerciantii cu metale si alte cateva marfuri sa se intalneasca in mod regulat.

La inceputul secolului 19 erau asa de multi comercianti de marfuri , finantatori si transportatori navali ce foloseau Royal Exchange incat a devenit imposibil de lucrat. Ca rezultat, grupuri individuale de comercianti organizau intalniri in cafenelele din apropierea orasului. Cafeneaua Jerusalim din Cornhill a devenit preferata pentru comunitatea ce comercializa metal si acolo s-a nascut si traditia Inelului. Un comerciant cu metal de vanzare facea un cerc in nisipul de pe podea si striga « Change », moment in care , toti cei care vroiau sa comercializeze se asezau in jurul cercului si incepeau sa liciteze.

In prima parte a secolului 19 Marea Britanie isi putea acoperi nevoia de cupru din propriile resurse, de aceasta preturile cotate au ramas fixe pe perioade indelungate. Totul s-a schimbat o data cu Revolutia Industriala, cand aproape peste noapte, Marea Britanie a devenit cea mai avansata tara din lume din punct de vedere tehnologic, importand cantitati imense din afara.

Comerciantii de metale aveau acum o adevarata problema deoarece, importand metale si diferite concentrate din zone atat de indepartate precum Chile si Malaezia, nu aveau cum sa stie ce pret vor avea aceastea in momentul in care ajungea nava in port cateva luni mai traziu. Importul de mari tonaje de peste mari la intervale de timp neregulate reprezenta un risc major pentru comercianti.