Cadrul instituțional al politicii regionale

Rezumat :

Cadrul instituţional contribuie prin existenţa sa în fiecare regiune (CDR şi ADR) la coordonarea implementării programelor de dezvoltare la nivel regional şi la implementarea strategiei de dezvoltare regională. Legea prevede două nivele de organizare a cadrului instituţional pentru dezvoltarea regională:

- nivelul naţional

- nivelul regional.

Nivelul naţional este reprezentat de CNCDR şi FNDR La acest nivel se preconizează instituirea unităţii de implementare, adică secretariatul Consiliului Naţional de Coordonare, în cadrul Ministerului Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale.

Nivelul regional va fi reprezentat de CRD şi ADR care vor asigura implementarea strategiilor de dezvoltare regională şi atragerea de fonduri suplimentare.

Totuşi, actorii centrali în pregătirea de proiecte rămân Agenţiile. Agenţiile au rolul de a promova proiecte, de a transmite informaţii şi de a orienta potenţialii beneficiari în vederea obţinerii unor rezultate bune în ceea ce priveşte eligibilitatea, susţinerea administrativă şi tehnică a cererilor.

Cuvinte cheie:

Dezvoltare regională

Crestere economica

Economie regionala

Regiunea de dezvoltare

Coeziune economica şi socială

Introducere:

Necesitatea politicii de dezvoltare regională s-a resimtit in 1973 când Belgia, Franţa, Germania, Italia , Luxemburg şi Olanda s-au alăturat Regatului Unit, Irlandei şi Danemarcei.

În anul 1957 s-a constituit Comunitatea Economică Europeană. Ţările fondatoare aveau niveluri apropiate de dezvoltare, motiv pentru care probleme regionale existau doar in sudul Italiei. Totuşi, Tratatul a constatat existenţa unor inegalităţi între nivelurile de prosperitate a diferitelor regiuni. Astfel, ia fiinţa Banca Europeană de investiţii, dorindu-se ,,reducerea diferenţelor existente între diferite regiuni şi sprijinirea celor mai puţin favorizaţi, în scopul realizării unei economii comunitare solide şi unitare,, - art. 130.

Problemele regionale s-au aplificat ca urmare a procesului de extindere. Problemele regionale dezvoltă o politică distinctă, odată cu extinderile din 1980- Grecia, 1986 – Spania şi Portugalia. Ulterior, aderarea la UE a Cehiei, Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei, Slovaciei, Sloveniei, Ungariei, a Ciprului şi a Maltei amplifică impactul asupra politicii regionale, problemele regionale ale acestora fiind diferite şi vaste. Amploarea dezechilibrelor interregionale este semnificativă, obiectivul strategic fixat de Consiliul de la Lisabona reprezentând o mare provocare prezentă. Se încearcă astfel transformarea UE în ,,cea mai competitivă şi dinamică economie din lume bazată pe cunoaştere, capabilă de creştere economică susţinută, cu locuri de muncă mai multe şi mai bune şi cu o mare coeziune socială,, .

Expunerea problemei:

În cadrul programului PHARE pentru politica de dezvoltare regională ( 1996-1998) a fost elaborată ,,Carta Verde a Dezvoltării Regionale in România,,. Aceasta propune concret un model de abordare a dezvoltării regionale in România, precum şi în ceea ce priveşte definirea regiunilor de dezvoltare şi a instituţiilor necesare promovării politicilor în acest domeniu.

Cadrul instituţional al dezvoltării regionale in România a fost creat de Legea 151/1998, modificată si completată ulterior prin hotărâri şi ordonanţe de guvern. Legea 151/1998 a dat o noua dimensiune României. Ea tinde sa devina o ţară europeană a regiunilor, fiind împărţită in 8 regiuni de dezvoltare, alcătuite la rândul lor din judeţe. Ulterior, în 2004 este publicată Legea 315 care modifică şi completează Legea 151/1998.

Legea 315 stabileşte cadrul instituţional, obiectivele, competenţele şi instrumentele specifice politicii de dezvoltare regională a României. Politica de dezvoltare regională este definită ca fiind ansamblul politicilor elaborate de Guvernul României în colaborare cu partenerii socioeconomici implicaţi, în vederea asigurării creşterii economice şi a dezvoltării sociale echilibrate şi durabile. Se urmăreste prin aceasta diminuarea decalajelor economice şi sociale existente între România şi alte state membre ale Uniunii Europene.

Necesitatea elaborării şi implementării unei politici integrate de dezvoltare regională la nivel teritorial a condus la formarea unor regiuni de dezvoltare teritorială. Deoarece comparativ cu modelului european judeţele sunt formaţuni prea mici, iar întreaga ţară reprezintă un teritoriu prea mare, s-au format 8 regiuni de dezvoltare care sunt unităţi administrativ-teritoriale fără personalitate juridică. Acestea reprezintă o asociere benevolă între judeţe, fiind considerate regiuni funcţionale şi de programare pentru implementarea politicii de dezvoltare regională.

La nivel teritorial fiecare regiune de dezvoltare are un Consiliu de Dezvoltare Regională (CDR) şi o Agenţie de Dezvoltare Regională (ADR).