Capitalul Intelectual

Ce este capitalul intelectual?

Multitudinea definiţiilor şi abordărilor conceptului de capital intelectual arată pe de o parte importanţa lor, dar, în acelaşi timp, dificultatea de a exprima ceva atât de “intangibil”. Definiţia lui David Klein şi Laurance Prusak prezentată în cartea lui Stewart “Intellectual Capital- The New Wealth of Organizations“, este urmatoarea :

“Material intelectual care a fost formalizat, capturat şi utilizat pentru a produce un activ de o valoare mai mare”(p. 67). Însă această definiţie nu este foarte clară în ceea ce priveşte cunoştinţele tacite, care sunt foarte dificil de exprimat şi de împărtăşit cu alţii. În aceeaşi carte apare o altă definiţie, care însă mai mult descrie rolul capitalului intelectual într-o organizaţie, decât defineşte acest concept: “Cunoştinţe care există într-o organizaţie care poate fi folosită pentru a crea un avantaj competitiv” (p. 67). Leif Edvinsson, Skandia, şi Pat Sullivan definesc capitalul intelectual ca fiind : “Cunoştinţe care pot fi convertite în valoare” (Sveiby, 2001). Este o definiţie foarte simplă, însă simplu nu înseamnă neaparat necuprinzător.

Apariţia capitalului intelectual.

Societatea celui de-al treilea mileniu dispune de angajaţi care sunt valoroşi datorită cunoştinţelor lor. În multe dintre aceste companii, valoarea nu constă în activele tangibile, doar în cele intangibile. Capitalul intelectual este termenul atribuit activelor intangibile combinate care permit companiei să funcţioneze eficient. Capitalul intelectual este practica şi intuiţia unei echipe de chimişti care descoperă un nou medicament valorând milioane de dolari, este abilitatea muncitorilor de a inova în mii de cai pentru a îmbunătăţi eficienţa unei fabrici. Este reţeaua electronică care transportă informaţia la viteza luminii printr-o companie, astfel încât răspunsul să fie mai rapid şi mai prompt decât al rivalilor. Este colaborarea între o companie şi clienţii săi , legatura puternică între ei, ce îl aduce pe client înapoi din nou şi din nou. Este puterea minţii colectivă. Este foarte dificil de identificat şi chiar mai greu de folosit într-un mod eficient. Dar odată ce o găsim şi o exploatăm, cu siguranţă vom câştiga.

Componentele capitalului intelectual sunt:

• Activele de piaţă - sunt cele care derivă dintr-o relaţie benefică a organizaţiei cu piaţa şi cu clienţii. Activele de piaţă reflectă potenţialul unei organizaţii datorat unor active intangibile legate de piată. Exemplele pot include: clienţii şi gradul lor de loialitate, canalele de distribuţie, diferite contracte şi acorduri etc.

• Activele bazate pe proprietatea intelectuală - includ know-how-ul, secretele de comercializare, copyright-ul, brevetele sau alte drepturi. Proprietatea intelectuală reprezintă mecanismul legal de protecţie a mai multor active ale organizaţiilor.

• Activele centrate pe resursele umane - se referă la abilitatea şi creativitatea manifestate în rezolvarea problemelor, precum şi la calităţile de lider, antreprenor şi manager pe care le deţin angajaţii unei organizaţii. Individul nu este abilitat să desfăşoare doar o anumită activitate, ci dimpotrivă el trebuie să dovedească o persoană dinamică care poate desfăşura o varietate de activităţi de-a lungul timpului. Pe măsură ce devin mai competenţi în activitatea pe care o desfăşoară oamenii învaţă tot mai mult şi ca atare devin tot mai valoroşi.

• Activele specifice infrastructurii - au în vedere acele tehnologii, metode şi procese care îi permit unei organizaţii să funcţioneze eficient pe termen lung. Exemplele includ: cultura organizaţiei, metodele de management, structura financiară, bazele de date şi informaţiile despre piaţă sau despre clienţi, sistemele de comunicare precum e-mail-ul şi sistemele moderne de teleconferinţă.

Semnificaţii şi componente ale capitalului intelectual

Societatea informaţională actuală promovează metode şi modele ale managementului raţional care să ghideze agenţii economici spre obţinerea de performanţe. Fără a duce la modificări de esenţă, raportările cu caracter financiar de genul celor conţinute în contul de profit şi pierdere, bilanţ, anexe la bilanţ ş.a. au început să includă şi referiri la capitalul intelectual. Acest concept îşi are geneza în noua eră a cunoaşterii aflându-se, încă, în faza de definire şi structurare considerându-se, tot mai mult, cheia succesului unei afaceri.