Caracteristici Definitorii ale Pieței Mondiale a Petrolului

1. Principalele dimensiuni ale pieţei mondiale a petrolului

Petrolul este o resursă epuizabilă. Rezervele mondiale de petrol sunt repartizate foarte neuniform pe glob, majoritatea ţărilor atât dezvoltate, cât şi în dezvoltare fiind importatoare de ţiţei şi produse petroliere.

Unul din elementele - cheie care este determinat de creşterea economică, dar şi pe care o poate determina, este petrolul.

Rezervele petroliere

La momentul actual petrolul constituie resursa energetică de bază în sistemul consumului energetic mondial, ponderea petrolului în consumul de energie fiind în mediu de 39%, iar în unele regiuni ajungând şi la 60%.

Resursele energetice nu sunt distribuite pe glob în mod egal. În special ele sunt concentrate în câteva regiuni de pe glob.

În ceea ce privesc rezervele de petrol, este util de distins două mari categorii: este vorba de rezervele de petrol certe, adică “cantităţile de petrol pe care cercetările geologice şi tehnice le estimează cu o certitudine rezonabilă că pot fi exploatate în condiţiile tehnologice şi economice a momentului” şi rezervele potenţiale, care n-au fost încă descoperite, dar cercetările geologice presupun existenţa lor. Evaluarea rezervelor depinde de tehnica de exploatare utilizată, ce arată proporţia de ţiţei existentă în zăcăminte poate fi recuperată. De asemenea, evaluarea se face şi după criteriile tehnice, economice şi chiar după unele interese personale. Conform unui raport al grupului petrolier British Petroleum (BP), rezervele mondiale de petrol au continuat să crească în 2003 pentru a se stabiliza la un nivel echivalent cu 40 ani de consum. Însă nu trebuie interpretate aceste cifre în mod categoric, rezervele sunt în mod regulat reevaluate şi reconstituite, ca urmare a noilor descoperiri sau progresului tehnologic în domeniul exploatării zăcămintelor petroliere.

Cea mai mare concentraţie de petrol este în Golful Persic, ceea ce a transformat această zonă într-o ţintă strategică din partea Majorilor - companiile petroliere transnaţionale. În general, în Orientul Mijlociu sunt concentrate 63,3% din rezervele mondiale de petrol.

Arabia Saudită deţine cele mai mari rezerve de petrol – 22,9%, Iranul se află pe poziţia a doua – 11,4%, urmat de Irak cu 10% din rezervele mondiale.

Economia resurselor petroliere, a cărei rază de acţiune este globală, se situează prin aceasta sub constrângerea unei tot mai extinse concentrări, a monopolizării şi a globalizării. Companiile care erau odată internaţionale, acum devin corporaţii globale precum: British Petroleum(BP), ExxonMobil, TotalFinaElf, Shell, ChevronTexaco – acestea sunt operatorii majori (sau Majorii) de pe piaţa mondială petrolieră.

Evoluţia preţului petrolului

Concentraţia geografică de rezerve de petrol a dus la formarea unor organizaţii regionale. Cea mai cunoscută în acest domeniu este OPEC, Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol. OPEC produce doar 40% din volumul total mondial de petrol, deţinând 77% din rezervele mondiale de petrol, spre deosebire de restul regiunilor şi ţărilor care produc 60%, însă rezervele lor se epuizează repede. Din acest punct de vedere, ţările OPEC sunt iarăşi într-o postură mai bună decât celelalte ţări, în măsura în care durata de viaţă a zăcămintelor sale este mult mai mare.

În anul 2003, ţărilor OPEC le-au revenit 55% din exportul mondial de petrol şi 27% de produse petroliere în suma totală de 254,1 mlrd. dolari.

Sarcina OPEC consta în elaborarea unei poziţii unice în scopul limitării influenţei marilor companii petroliere pe piaţă şi în scopul deţinerii unui anumit control pe piaţă. Cine deţine controlul, deţine şi puterea financiară. Iar preţurile la petrol sunt supuse unor fluctuaţii remarcabile în perioadele când pe piaţă se observă o insuf icienţă sau un surplus de produs.

Preţurile produselor petroliere reflectă:

• materia primă, ţiţeiul brut

• transportul de pe câmpul de explorare spre rafinării

• procesarea materiei prime în produse rafinate

• transportul de la rafinării spre piaţa de consum

• transportarea, stocarea şi distribuţia dintre centrele de distribuţie pe piaţă

spre debuşeiele cu amănuntul sau consumatori

• condiţiile de piaţă la fiecare stadiu de comercializare şi piaţa locală

Preţul petrolului se formează şi în rezultatul a miilor de tranzacţii care au loc simultan în toată lumea, la toate nivelele reţelei de distribuţie de la producători la consumatori individuali.

Piaţa petrolieră este în esenţă o licitaţie la nivel global – cel mai mare licitator va câştiga oferta. La fel ca oricare licitaţie, totuşi licitatorul nu vrea să plătească prea mult. Când pieţele sunt puternice (cererea mare sau/ şi oferta este joasă), licitatorul tinde să plătească mult pentru a deţine oferta. Când pieţele sunt slabe (cererea joasă şi oferta înaltă), licitatorul pote alege să nu ofere mai mult concurenţilor, aşteptând în schimb pe mai târziu posibilitatea scăderii de preţ.

În mod general, preţul ţiţeiului este stabilit de condiţiile cererii şi ofertei pe piaţa globală.

Oferta de petrol

La ora actuală se observă o reorientare şi a strategiilor companiilor internaţionale de acaparare a zăcămintelor prin cumpărarea rezervelor de petrol încă neextrase. Investiţiile şi diferenţierea tehnologică sunt principalele lor arme în lupta concurenţială din acest sector, care în ultimul timp redevine deosebit de tentant graţie şi preţului favorabil tranzacţiilor.