Caracterizarea Sistemului Fiscal Actual din România și a Mecanismelor Sale

CARACTERIZAREA SISTEMULUI FISCAL ACTUAL DIN ROMANIA SI A MECANISMELOR SALE:

Sistemul fiscal consta intr-un ansamblu de masuri si actiuni, intreprinse de stat printr-o politica fiscala adecvata, in ceea ce priveste: rolul impozitelor si taxelor, tipuri de impozite si taxe, asezarea, perceperea si utilizarea impozitelor si taxelor.

Sistemul fiscal, ca ansamblu de principii, reguli si mod de organizare, se materializeaza in legi sau acte normative cu putere de lege, emise cu scopul de a colecta veniturile statului si de a reglementa cheltuirea acestora. Totodata, acesta determina capacitatea statului de a finanta cheltuielile si de a-i proteja pe cei slabi in Romania, ca si in orice alta tara, sarcina crearii unui sistem fiscal si a unei strategii fiscale revine atat legislativului (Parlamentului), cat si executivului (Guvernului).

Politica fiscala a statului este un factor determinant, in sensul ca, atat executivul cat si legislativul trebuie sa stabileasca sistemul fiscal pe care-l practica, cat si strategia de urmat in cadrul administratiei fiscale.

Sistemul fiscal in Romania trebuie sa indeplinesca doua conditii: sa aiba criterii precise; sa existe o manifestare de vointa din ambele parti, inclusive vointa politica.

Elaborarea politicii fiscale este un act de decizii complex, care trebuie sa urmareasca: criteriile de eficienta; reducerea fluctuatiilor si a instabilitatii economice; veniturile consumatorilor si protejarea acestora; dezvoltarea impozitelor sau altor forme de prelevari si stimularea acestora; distribuirea initiala a veniturilor, care trebuie sa influenteze activitatea economica, investitiile si consumul.

Fata de sistemul fiscal si strategia acestuia, este necesara o cat mai buna administrare fiscala pe care, de regula, trebuie sa o faca Ministerul Finantelor Publice. In cadrul administratiei fiscale, trebuiesc elaborate, cu prioritate, doua proceduri: fiscala si de control fiscal.

De asemenea, o administrare fiscala corecta trebuie sa se bazeze pe un cod fiscal si un cod de proceduri fiscale bine fundamentate si adaptate la conditiile economice ale Romaniei de azi.

Procedura fiscala consta in elaborarea unei metodologii fiscale privind: asezarea impozitelor si taxelor (prin constatare, calculare si stabilirea impozitelor si taxelor); perceperea si incasarea impozitelor si taxelor (urmarirea, incasarea, intocmirea evidentelor fiscale nominale- roluri si fisele platitorului - si centralizate - registrul partizi-venituri, contul debite – incasari etc.).

Cresterea productiei in orice economie are ca efect cresterea bazei de impozitare si, totodata, volumul impozitelor.

Constituirea resurselor financiare publice – venituri bugetare, potrivit Legii finantelor publice, se face pe seama impozitelor, taxelor, contributiilor si veniturilor nefiscale, fiind interzise perceperea acestora daca nu sunt stabilite prin lege.

Perceperea impozitelor si taxelor se realizeaza de la subiectul impozabil, reprezentat de persoana fizica sau juridical ce are in proprietate bunuri sau realizeaza venituri impozabile sau taxabile potrivit legii (care genereaza titluri de creanta fiscala). Acesta are la randul sau obligatia de a declara bunurile sau veniturile, de a intocmi anumite evidente, precum si dreptul de a cere inlesniri legale si de a contesta anumite operatiuni nelegale.

Obiectul impozabil (material impozabila) este bunul, venitul etc., pentru care se datoreaza impozitele directe si vanzarea, punerea in circulatie etc., a unor bunuri, prestarea unui serviciu in cazul impozitelor indirecte.

Asezarea impozitelor si taxelor se face:

- in sume absolute (ex: taxe asupra mijloacelor de transport, taxe pentru cazinouri, accize, impozit pe teren);

- in cote procentuale fixe (ex: impozit pe profit, taxa pe valoarea adaugata, taxa pentru jocurile de noroc, impozit pe dividende¬);

- in cote procentuale pe transe de venit (ex: impozit pe salariu, impozit pe venit realizat din activitati desfasurate pe baza de libera initiative, impozitul pe sumele brute obtinute de persoanele fizice (servicii prestate si lucrari executate de acestea, pentru orice activitate desfasurata in afara unitatii la care sunt salariate).

• Impozitele constau in prelevarea unor sume la bugetul de stat sau bugetul local cu titlu definitive, de catre persoane fizice sau juridice, in conditiile stabilite de lege, fara obligatia de a i se asigura platitorului o contraprestatie directa si imediata.

• Taxele reprezinta, in principiu, plati effectuate de persoane fizice sau juridice pentru serviciile prestate acestora in mod direct si imediat de autoritatile publice.

Nu intotdeauna valorea taxei exprima valoarea serviciului pentru care se percepe. Aceasta este stabilita in functie de politica fiscala a momentului sau de unele conjuncture economice.

Cea mai cunoscuta clasificare a impozitelor si taxelor, atat in reglementarile fiscale cat si in lucrarile de specialitate, este cea care are in vedere modul de percepere. Astfel, deosebim:

- impozite directe, care se stabilesc in sarcina persoanelor fizice sau juridice, prin aplicarea unor cote de impozit asupra veniturilor acestora (impozitul pe profit, impozitul pe venit si salarii etc.);

- impozite indirecte, care se stabilesc asupra bunurilor vandute, serviciilor prestate sau lucrarilor executate si, de regula, sunt incluse in prêt (taxa pe valoarea adaugata, accize, taxe vamale, taxe de timbru de la personae juridice, taxe pentru eliberarea de licente si autorizatii de functionare, impozitul pe spectacole, alte impozite indirecte).

In Romania, veniturile bugetare (potrivit structurii bugetului de stat) sunt formate din:

1. venituri curente:

- venituri fiscale (impozite directe si impozite indirecte);

- venituri nefiscale (venituri de la regiile autonome, institutiile publice taxe de metrologie, taxe consulare etc.);

2. venituri din capital (din valorificarea unor bunuri ale statului, institutii publice);

3. venituri provenite din rambursarea ratelor de la imprumuturile interne sau externe.