Cuprins
- CUPRINS 2
- I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE 3
- II. NOŢIUNEA ŞI CARACTERELE CECULUI 3
- Definiţia cecului 3
- Caracterele cecului 4
- III. PREMISELE EMITERII CECULUI 5
- Precizări prealabile 5
- Existenţa disponibilului la bancă 5
- Existenţa convenţiei privind emiterea cecurilor 5
- IV. CONDIŢIILE DE VALABILITATE A CECULUI 6
- Precizări prealabile 6
- Forma scrisă a cecului 6
- Menţiunile obligatorii ale cecului 6
- Consecinţele nerespectării cerinţelor legale 8
- V. AVALUL CECULUI 8
- Noţiunea avalului 8
- Condiţiile de formă ale avalului 9
- Efectele avalului 9
- VI. PLATA CECULUI 9
- Poziţia juridică a trasului 9
- Prezentarea la plată şi plata cecului 10
- Consecinţele neplăţii cecului 11
- VII. DIFERITE FELURI DE CECURI 14
- Precizări prealabile 14
- Pluralitatea cecurilor 14
- BIBLIOGRAFIE 19
Extras din referat
CECUL
I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE
În mod obişnuit, cecul este considerat ca făcând parte din categoria titlurilor de credit, alături de cambie şi bilet la ordin. În realitate, cecul are numai funcţia de instrument de plată, fiind lipsit de funcţia de instrument de credit. Includerea cecului în categoria titlurilor de credit se explică prin aceea că unele principii care guvernează cambia şi biletul la ordin se pot aplica şi cecului.
Cecul se aseamănă cu cambia, dar are un regim juridic distinct, chiar dacă unele dispoziţii sunt asemănătoare. Ceea ce caracterizează cecul este existenţa proviziunii, adică a unui disponibil, la tras, din care urmează a se face plata, disponibil care se constituie fie dintr-un depozit bancar pe care trăgătorul îl are la tras, fie dintr-un credit pe care banca i-l acordă.
Ca instrument de plată, cecul dă posibilitatea unei persoane care are la o bancă anumite fonduri, de a efectua plăţi prin intermediul acelei bănci. Prin folosirea cecului, plătitorul evită plăţile în numerar. Beneficiarul cecului poate să încaseze suma de bani menţionată în titlul de la banca desemnată sau să gireze titlul pentru plata datoriilor sale. Ca şi cambia şi biletul la ordin, cecul a făcut obiectul unei legi adoptate de Conferinţa de la Geneva din 1931. România nu a aderat la această Convenţie, deşi principiile ei se află la baza reglementărilor din legislaţia noastră privind cecul. Legea 59/1934 asupra cecului cuprinde reguli adoptate prin Convenţie, cu unele completări inspirate de legea italiană a cecului.
II. NOŢIUNEA ŞI CARACTERELE CECULUI
Definiţia cecului
Legea 59/1934 nu dă o definiţie a cecului. Ea reglementează însă elementele cecului, care pot sta la baza unei definiţii: “cecul este un înscris prin care o persoană, numită trăgător, dă ordin unei bănci la care are un disponibil bănesc, numită tras, să plătească, la prezentarea titlului, o sumă de bani altei persoane, numită beneficiar, la un anumit loc şi la o dată prestabilită”.
Din această definiţie rezultă că cecul este un instrument de plată care pune în legătură în procesul creării sale, la fel ca şi cambia, trei persoane:
Preview document
Conținut arhivă zip
- Cecul.DOC