Centre de putere în economia mondială

Viitorul nu începe azi. El a devenit concret şi a început (deja) în clipa în care ne-am întors faţa spre el.

I. TRECUT, PREZENT sau VIITOR ?

Debitul şi viteza fluxului de bogăţie şi putere economică orientate de la vest spre est sunt fără precedent în istoria modernă.

Bogăţia lumii nu circulă doar de la vest la est, dar, mai ales în urma declanşării crizei financiare din 2008, ea se concentrează sub controlul statului. şi, cu puţine excepţii, dintre care cea mai remarcabilă este India, „apetitul” statului pentru putere economică creşte pe fondul diminuării democraţiei, atât în ceea ce priveşte respectarea drepturilor omului, cât şi în zona de penumbră, a măsurilor care tind să şteargă până şi distincţiile aparent atât de clare dintre ceea ce înseamnă public şi privat în domeniul economic. Exemple elocvente în acest sens sunt China, Rusia şi statele Golfului, care nu urmează modelul liberal occidental, al dezvoltării de la sine prin mecanisme de piaţă,

În principal, tendinţa provine din două surse:

- Profiturile neaşteptat de mari, înregistrate, în special din exportul de petrol, de statele Golfului si Rusia;

- Costul relativ scăzut al forţei de muncă şi politicile elaborate în Asia, care au atras în zonă sediile unor industrii manufacturiere şi din sfera serviciilor. Mai mult, este de aşteptat ca, susţinută în profunzime şi structural, în special în China şi India, deplasarea centrului de greutate al puterii economice mondiale să continue, dobândind caracterul unei megatendinţe, pe fondul căreia, „re-echilibrarea” balanţei economice globale va fi însoţită de tensiuni atât în ţările bogate, cât şi în cele sărace. În acest context, cele două aspirante la poziţii dominante în ierarhia economică mondială, în fapt, principale contributoare la creşterea economică globală, pot să-şi redobândescă statutul pe care îl deţineau în urmă cu două secole, când produceau aproximativ 30% (China), respectiv 20% (India) din bogăţia lumii. Consecinţa imediată va fi însă o „dublă identitate”. Pe de o parte, în orizontul lui 2025, cele două vor depăşi produsul general brut al tuturor celorlalte state, cu excepţia Statelor Unite şi Japoniei. Pe de altă parte, saltul nu se va regăsi şi la nivelul produsului pe cap de locuitor, mulţi dintre chinezi şi indieni rămânând relativ săraci în comparaţie cu standardul occidental. În acest sens, trebuie citat un raport al grupului de consultanţă, Boston Consulting Group , care menţiona că, în 2006, într-un „top 100" al celor mai mari noi corporaţii globale, 84 îşi aveau sediul în Brazilia, China, India şi Rusia. Argument convingător, poate decisiv, pentru a ilustra această tendinţă.

II. PUTEREA ECONOMICĂ MONDIALĂ

2.1.Care sunt competitorii?

Ca să vă faceţi o imagine asupra acestora, vom aminti că pentru orizontul 2018, specialiştii dau şanse reale noilor puteri de a ajunge la nivelul Statelor Unite doar în direcţia receptivităţii guvernului la înnoirile din domeniul afacerilor (China) şi a resurselor de capital şi personal (India).

În acest context, numeroase ţări în curs de dezvoltare vor fi tentate să graviteze în jurul modelului supercentralizat, oferit de Beijing, care pare să ofere şansa unei dezvoltări rapide şi a unei stabilităţi politice esenţiale pentru realizarea acesteia, iar în democraţiile tradiţionale occidentale, va spori rolul statului în gestionarea economiei. În sfârşit, în mediul cu totul special al Orientului Mijlociu, secularizarea statului, prezentă atât în Asia, cât şi în arealul Occidentului, va putea să fie complet irelevantă, mai ales, pe fondul accesului la putere a partidelor islamice, Turcia fiind un astfel de exemplu, în care islamizarea, creşterea economică şi modernizarea pot coexista într-o reţetă de succes.

Principalele aspecte care pot influenţa ordinea economică mondială:

- Lumea multipolară incipientă, în care puterea va fi, cel puţin într-o primă fază, mai degrabă dispersată, decât coagulată, Statele Unite cedând o parte însemnată din sfera de dominaţie unor actori ca India, China şi Rusia, care, deşi au în prezent roluri secundare, aspiră la altă ordine mondială şi oferă un alt model de dezvoltare, diferit de cel occidental;

- Presiunea sporită asupra resurselor (energie, alimente, apă) exercitată de saltul demografic şi creşterea economică (nesusţinută de tehnologii adecvate);

- Amplificarea potenţialului de conflict, generat atât de zonele de instabilitate, prezente în special în Orientul Mijlociu Extins, cât şi de proliferarea şi accesibilitatea unor puternice mijloace de distrugere (în special nucleare);

- Terorismul va continua să existe, dar este posibil ca „atractivitatea” lui să fie redusă prin dezvoltarea regiunilor din care îţi recrutează adepţii; dincolo de această tendinţă pozitivă, va spori însă ameninţarea unor atacuri teroriste de amploare, care nu va putea fi contracarată decât prin intensificarea adecvată a tendinţei de globalizare;

- Schimbările climaterice sunt o certitudine, dar este greu de apreciat cât de rapid se vor impune şi unde se va întâmpla acest lucru.