Ciclicitatea - trăsătură a activității economice

Privită în timp, din perspectivă dinamică, activitatea economică nu are o evoluţie uniformă, liniară, ci fluctuantă. În viaţa reală se constată – iar prin generalizare – că teoria economică a conceptualizat mai multe tipuri de fluctuaţii: sezoniere, accidentale (întâmplătoare) şi ciclice.

Sub incidenţa unor factori naturali-climaterici, volumul producţiei, al ocupării, al activităţii economice în general cunoaşte fluctuaţii pe parcursul unui an în agricultură, construcţii, turism şi în unele subramuri ale industriei.

Variaţii sezoniere ale activităţii economice se datorează şi unor împrejurări sociale (obiceiuri şi tradiţii, sărbători religioase sau laice). Astfel, datele statistice evidenţiază că, în perioadele care premerg importante sărbători religioase sau laice creşte volumul vânzărilor, producţiei industriale şi transporturilor, se îmbunătăţeşte gradul de ocupare şi folosire a factorilor de producţie. Ulterior acestor evenimente, au loc, pentru perioade mai mari sau mai mici, reduceri ale desfacerilor şi producţiei, ale gradului de ocupare.

Fluctuaţiile sezoniere se explică prin influenţa factorilor naturali, psihologici şi prin preferinţele consumatorilor, care au evoluţii specifice pe parcursul unui an, reproducându-se cu o anumită regularitate de la un an la altul. Pentru unele activităţi, fluctuaţiile sezoniere şi dinamica lor au la bază evoluţia fluctuantă, ciclică a ofertei, iar pentru altele, ele ţin în special de fluctuaţia şi ciclicitatea cererii, a factorilor (condiţiilor) ce o determină.

Fluctuaţiile întâmplătoare, accidentale, sunt determinate de factori aleatori sau de evenimente neaşteptate: cataclisme naturale, evenimente sociale şi politice deosebite, decizii neaşteptate ale unor agenţi economic sau de o anumită stare de spirit a populaţiei.

Fluctuaţiile ciclice sunt determinate de factori ce ţin de funcţionarea activităţii economice, de interdependenţele dintre părţile sale. Se poate spune că ele ţin de mecanismele prin care se realizează reglarea şi corelarea unor componente ale activităţii economice aflate in interdependenţă. Sunt fluctuaţii agregate şi se reproduc cu o anumită regularitate, deşi nu pot fi încadrate în termene riguroase, exacte. Asemenea fluctuaţii s-au manifestat pregnant de la începutul secolului al XIX-lea, iar prin cercetarea lor s-a desprins concluzia că alternanţa perioadelor de expansiune şi contracţie a afacerilor, a activităţii economice în general, se derulează cu o anumită regularitate în timp. Analiza modernă a evoluţiei ciclice a activităţii economice este realizată în mod sintetic de către Joseph Schumpeter în lucrarea Business Cycles (1939) prin valorificarea şi aprofundarea lucrărilor şi tezelor unor economişti precum K. Marx, C. Juglar, J. Kitchin, N. Kondratiev. În caracterizarea ciclicităţii, ca formă de mişcare a activităţii economice, se porneşte de la succesiunea şi repetabilitatea în timp a unor stări ale economiei (numite faze ale ciclului) care seamănă, de la un ciclu la altul. In fiecare fază, starea şi performanţele agregate ale economiei (ritmul PIB, al producţiei industriale şi agricole, gradul de ocupare a forţei de muncă, dinamica nivelului de trai, cursul de schimb, rata inflaţiei) au anumite caracteristici, diferite de la o fază la alta.

Fazele mişcării ciclice se condiţionează reciproc şi, în unitatea lor, pregătesc premisele care asigură activităţi economice continuitate, schimbări calitative şi progres. De aceea, teoria economică a desprins concluzia că ciclicitatea reprezintă forma normală de evoluţie a activităţii economice.

Diversitatea ciclurilor economice. Ciclurile lungi.

Pe baza datelor statistice, au fost identificate mai multe tipuri de cicluri economice care se suprapun şi se întrepătrund. Se detaşează prin importanţa lor: ciclurile lungi „seculare”, ciclurile propriu-zise, numite decenale sau cicluri Juglar (de la numele economistului care le-a studiat, ele avand o durată care variază de la 4-6 ani la 10-12 ani, şi se mai numesc ciclurile afacerilor), ciclurile scurte, cu o durată de la 6 luni la 3 ani, din rândul cărora se detaşează ciclul inflaţionist şi cel al variaţiei stocurilor.

Ciclul scurt (Kitchin, minor)

Reprezintă o mişcare ciclică pe parcursul a circa 40 luni care afectează majoritatea industriilor dintr-o economie.

Ciclurile scurte (Kitchin) au două faze: expansiunea şi încetinirea (reducerea) creşterii economice, iar trecerea de la expansiune la încetinire nu presupune declanşarea unei crize economice. În faza de expansiune, optimismul agenţilor economici, creşterea producţiei, neînsoţită de creşterea corespunzătoare a cererii efective, generează acumularea stocurilor (uneori chiar cu obiective speculative). Când stocurile la producători, la comercianţi şi consumatori ating un nivel considerat periculos, îngreunând desfăşurarea normală a activităţii economice, începe operaţiunea de destocare, în care vânzările şi consumul se efectuează într-o mare măsură pe seama stocurilor existente, ceea ce reduce producţia curentă (sau îi încetineşte ritmul).

O formă particulară a ciclului scurt este ciclul Hanau, specific pieţei produselor agricole şi a celor zootehnice. Aici oferta se concretizează, în funcţie de ciclul (durata) procesului de producţie, iar decizia de producţie (deci oferta ulterioară) depinde de preţul (avantajos sau nu) al perioadei precedente (şi în mică măsură de anticipările privind preţul şi cererea viitoare).

Ciclul Hanau se derulează de regulă pe trei faze: faza I, când investiţiile în domeniu sunt insuficiente, cererea este mai mare decât oferta, preţurile şi profiturile sunt ridicate; faza

a II-a presupune o creştere a investiţiilor în domeniu, creşterea treptată, dar fermă, a ofertei, care devansează cererea, generând reducerea ratei profitului şi a preţurilor relative (uneori şi a celor absolute); faza a III-a, când apare un surplus de ofertă, ca urmare a stocurilor şi a producţiei curente ajunse la maturitate, generând prăbuşirea preţurilor relative şi reducerea drastică a investiţiilor noi. După o perioadă, preţurile revin la niveluri remuneratorii pentru producători, marcând începerea unui nou ciclu, care are la bază un nivel superior al producţiei faţă de ciclul anterior.