Comertul International al Uniunii Europene

Imagine preview
(8/10)

Acest referat descrie Comertul International al Uniunii Europene.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 63 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Economie

Extras din document

1. COMERŢUL INTERNAŢIONAL AL UNIUNII EUROPENE

1.1 Scurt istoric al Uniunii Europene

1.1.1 Crearea Uniunii Europene

Nu ne propunem să facem aici o istorie completă a fazelor prin care a trecut Uniunea Europeană de la crearea ei în 1957 şi până astăzi, ci doar să punctăm cele mai importante repere ale acestui proces. Comunitatea Economică Europeană (CEE - European Economic Community) a fost creată prin semnarea de către şase state a Tratatului de la Roma (în 1957), care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958. Cele şase state fondatoare (Belgia, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda şi Germania Federală) făcuseră deja un prim pas pe calea integrării prin crearea în 1952 a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO - European Coal and Steel Community). Prin crearea CECO cele şase ţări au eliminat total restricţiile în comerţul dintre ele a cărbunelui, oţelului şi fierului, în intenţia de a câştiga din economia dimensională şi a permite astfel creşterea competitivităţii faţă de produsele străine, mai ales americane.

CEE şi-a extins principiile liberalizării comerţului, pentru a deveni o piaţă comună, prin eliminarea totală a restricţiilor în comerţul şi mişcarea forţei de muncă, a capitalului şi a serviciilor dintre membrii săi. Toate tarifele vamale între cele şase ţări au fost abolite în 1968. Dar această măsură a nu a transformat CEE într-o piaţă comună în adevăratul sens al cuvântului, ci doar într-o uniune vamală, pentru că o serie de restricţii interne (legale, administrative, legale etc.) au rămas în vigoare. În 1973 Marea Britanie, Danemarca şi Irlanda s-au alăturat CEE, urmate apoi de Grecia în 1981, Spania şi Portugalia în 1986 şi Suedia, Finlanda şi Austria în 1995. (vezi Tabelul 1.1)

Tabelul 1.1 Ţările membre ale Uniunii Europene

ŢARA ANUL ADERĂRII OBSERVAŢII

Belgia 1958 ţară fondatoare

Franţa 1958 ţară fondatoare

Italia 1958 ţară fondatoare

Luxemburg 1958 ţară fondatoare

Olanda 1958 ţară fondatoare

Germania Federală 1958 ţară fondatoare

Marea Britanie 1973

Irlanda 1973

Danemarca 1973

Grecia 1981

Spania 1986

Portugalia 1986

Austria 1995

Finlanda 1995

Suedia 1995

Uniunea Europeană, aşa cum acţionează în prezent, este o uniune vamală. Tarifele vamale externe sunt comune tuturor membrilor, iar tarifele vamale interne au fost eliminate. Dar este oare o piaţă comună- Sunt deja un număr de ani de când există anumite politice economice comune. Dacă în anii 1970 şi 1980 CEE a fost departe de a fi o piaţă comună din acuza multiplelor bariere non-tarifare dintre ţările membre, Actul Unic European (The Single European Act) a fost adoptat pentru eliminarea acestor bariere şi formarea unei pieţe comune reale după 1992.

1.1.2 Instituţiile Uniunii Europene

Scopul declarat al unor politicieni referitor la Uniunea Europeană este de a o transforma într-o uniune politică (“Statele Unite ale Europei”), cu un parlament federal şi un guvernământ federal. Deşi aceasta pare, cel puţin în prezent, doar un vis, o serie de instituţii şi politice şi legislative au fost deja create. Dintre acestea, cele mai importante sunt:

- Comisia Europeană (European Commission). Aceasta este formată din 20 de comisionari aparţinând ţărilor membre, câte doi pentru fiecare ţară mare, şi câte unul pentru cele mici. Comisionarii administrează politicile uniunii şi propun altele noi. Sediul comisiei este la Bruxelles, unde secretariatul Comisiei Europene are 3000 de angajaţi.

- Consiliul de Miniştrii al UE (European Council of Ministers). Acesta este format din 15 miniştri, câte unul din fiecare ţară. Consiliul primeşte propunerile din partea Comisiei Europene şi are putere de decizie în toate problemele Uniunii Europene. Care dintre miniştri este prezent la reuniunile consiliului depinde de chestiunile care sunt dezbătute la respectiva reuniune. Astfel, miniştrii de finanţe vor reprezenta ţările lor la dezbaterea aspectelor bugetare, miniştrii agriculturii pentru elaborarea politicilor agricole etc.

- Parlamentul European (European Parliament). Este format din membri ai fiecărei ţări membre, aleşi în mod direct de către cetăţenii fiecărei ţări. Sediul central este la Strasbourg şi, deşi teoretic, este forul suprem al Uniunii Europene, faţă de care atât răspund atât Comisia Europeană cât şi Consiliul European, puterile sale sunt destul de restrânse în practică.

- Curtea Europeană de Justiţie (The European Court of Justice). Se reuneşte la Luxemburg şi are putere de decizie în disputele dintre guverne, instituţii sau indivizi referitor la diverse aspecte ale Tratatului de la Roma.

Fisiere in arhiva (1):

  • Comertul International al Uniunii Europene.doc