Comerțul tradițional vs. comerțul electronic în societatea bazată pe cunoaștere

Internetul reprezinta noi oportunitati pentru firmele traditionale, inclusiv prin diversificarea serviciilor oferite si promovarea de servicii noi, personalizate si atractive, pe care tehnologiile informationale si de comunicatii le fac posibile. In acest context, impactul Internetului care a permis dezvoltarea unei noi forme de comert – comertul prin Internet (componenta a comertului electronic), asupra comertului traditional global este puternic. Comertul electronic stimuleaza concurenta si competitivitatea, prin dezvoltarea de noi produse si piete, prin aparitia de noi actori pe pietele traditionale si de noi tipuri de relatii intre furnizori si consumatori.

Dar, fara indoiala ca dezvoltarea comertului electronic nu va conduce la reducerea importantei comertului traditional, atata timp cat, pe de o parte, infrastructurile pe care se bazeaza comertul electronic vor fi inca influentate de o serie de bariere comerciale si depind de investitii, iar pe de alta parte, vor exista indivizi care doresc un contact fizic cu produsl pe care il achizitioneaza.

Cert este ca, dezvoltarea comertului traditional este impulsionata si de aceasta forma moderna de comert, care este comertul prin Internet.

II. Societatea bazata pe cunoatere

Societatea bazata pe cunoastere este acea etapa in evolutia societatii capitaliste care face din cunoastere o resursa de baza, sursa principala a puterii, prestigiului si bunastarii, spatiul principal al generarii si existentei locurilor de munca, mijlocul de actiune a principalilor noi actori sociali, zona principala a noilor conflicte sociale, baza tipurilor de decizie (guvernarea si managementul inovativ), modul de infiintare a competitiei (cunoasterea inseamna inovare), criteriu al avutiei nationale.

Pentru a putea delimita operational societatea cunoasterii (postindustriala), D. Bell a propus o noua sectorizare a economiei:

-Sectorul I: exploatarea directa a naturii: agricultura, mineritul, silvicultura, pescuitul, vanatoarea.

-Sectorul II: industria, impartit la randul lui in doua subsectoare:

a) subsectorul industriei noi (electronica, producerea de calculatoare, roboti, mijloace automatizate, IT);

b) subsectorul industriei traditionale.

-Sectorul III: al serviciilor economice: transport, comert, depozitare etc.

-Sectorul IV: al serviciilor sociale: sanatate, banci, asigurari, turism etc.

-Sectorul V: al serviciilor informatice: cercetare-dezvoltare, invatamant, colectarea si prelucrarea informatiei, managementul etc.

Din perspectiva “axului” tehnologico - profesional, D. Bell definea societatea cunoasterii (postindustriala) ca fiind societatea in care majoritatea populatiei ocupate se afla in sectorul serviciilor informatice (sectorul V) din subsectorul “a” al industriei.

III. Comert electronic sau comert traditional?

Este adevearat ca mijloacele electronice au fost utilizate si in trecut in scopuri comerciale, dar explozia Internetului a determinat noi oportunitati pentru omenire, generand totodata o dezvoltare fara precedent a comertului fara magazine.

Odata cu dezvoltarea comertului electronic au inceput si disputele cu privire la viitorul comertului traditional realizat prin mijloacele clasice. Cunoscut este faptul ca dezvoltarea societatii a determinat o crestere a responsabilitatii activitatii comerciale, fapt pentru care notiunea de comert este definita ca un ansamblu de activitati care privesc un produs la momentul investitiei sau al manifestarii intentiei de a-l crea, pana la distrugerea sa in procesul de consum sau de utilizare, indiferent de forma acestuia.

IV. Comertul traditional

Sub denumirea de comert traditional se intelege oferta unor marfuri, in schimbul unor mijloace de plata (bani) sau alte marfuri de schimb, pretul acestor marfuri fiind stabilit dupa raportul pe piata dintre "cerere" si "oferta".

Comertul se limiteaza deci pe cumpararea, transportul si vanzarea marfurilor. Cu cat societatea unde are loc comertul este mai diferentiata si mai complexa, apare necesitatea expertilor in acest schimb de produse.

Comert in sensul strict al cuvantului, exista numai acolo unde al treilea participant (comerciantul) este implicat, participa activ si realizeaza un profit prin schimbul de marfuri.

Acest schimb a determinat necesitatea unor intelegeri sau acorduri comerciale, prin care se stabilesc anumite reguli dintre parteneri, fiind acorduri regionale sau mai extinse. In cadrul comertului se mai poate aminti exportul si importul de marfuri, precum si taxele vamale, acestea din urma avand o tendinta de disparitie prin procesul de globalizare.

Un aspect negativ al comertului poate fi amintit, ca de exemplu: comertul cu sclavii, comertul cu droguri, comertul cu arme, comertul cu organe (umane), comertul cu femei (prostitutie), comertul cu copii.

V. Comertul electronic sau E-Comert

Comertul electronic dateaza din deceniul 8 al secolului al XX-lea. Inca din 1968 a fost realizat primul standard EDI (Electronic Data Intercharge) pentru transmiterea mesajelor structurate in industria transporturilor din SUA. In deceniul 9 se dezvolta retelele inchise de tranzactii comerciale, de unde si aparitia postei electronice. In anul 1990 are loc revolutia produselor de Internet. Pana la aceasta data "cultura" Internetului a incurajat si recompensat oamenii care aduceau informatii si a incercat sa descurajeze folosirea Internetului pentru activitati profitabile sau a celor care se orienteaza spre obtinerea de profit.

Trebuie spus ca nu exista o definitie universal acceptata a termenului "comert electronic" sau e-comert. Totusi, prin comert electronic se intelege "distributie, marketing, vanzarea sau livrarea de marfuri si servicii prin mijloace electronice".

Comertul electronic reprezinta schimbul informatiilor de afaceri prin retele informatice, fara documente materiale, utilizand EDI (Electronic Data Intercharge), e-mail (posta electronica), buletine electronice de informare, transferul electronic al fondurilor (Electronic Funds Transfer – E.F.T.) si alte tehnologii similare.